Cărți scrise de Pearl S. Buck în format PDF

Pearl S. Buck este o figură monumentală, adesea redusă la „autoarea care a scris despre China”. În realitate, viața ei a fost un pod cultural unic, plin de complexități și realizări neașteptate, care depășesc cu mult succesul romanului The Good Earth. Iată cinci aspecte fascinante care definesc cu adevărat această autoare laureată a Premiului Nobel.

1. Prima limbă a fost chineza: Deși era cetățean american, Pearl S. Buck a crescut în China, fiind fiica unor misionari prezbiterieni. Ea a învățat să vorbească dialectul local (Mandarin) înainte de a învăța engleza. Ea a considerat China drept „acasă” până la vârsta adultă, iar perspectiva ei asupra culturii chineze era una de insider, nu de observator străin.

2. Prima femeie americană laureată a Premiului Nobel: În 1938, Pearl S. Buck a devenit prima femeie americană care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. Academia Suedeză i-a acordat distincția pentru „descrierile ei bogate și cu adevărat epice ale vieții țărănești din China și pentru capodoperele ei biografice”.

3. A scris sub pseudonim masculin: Pentru a demonstra că putea scrie și în afara genului „China” sau „domestic”, Buck a publicat romane polițiste și de ficțiune generală sub pseudonimul masculin John Sedges. A folosit acest pseudonim pentru a scăpa de așteptările critice și pentru a-și testa versatilitatea literară, câștigând recenzii pozitive înainte ca identitatea ei să fie dezvăluită.

4. Pionier în adopțiile interrasiale: După ce a adoptat mai mulți copii, inclusiv copii cu origini mixte, Buck a devenit o activistă ferventă pentru drepturile copiilor. În 1949, a fondat Welcome House, prima agenție de adopție internațională și interrasială din lume, dedicată găsirii de case pentru copiii asiatici și metiși care erau ignorați de agențiile tradiționale din SUA.

5. A fost criticată de ambele părți: Deși a câștigat Premiul Nobel, a fost adesea criticată de comunitatea literară americană pentru stilul ei considerat prea simplu. În același timp, a fost criticată de guvernul chinez (atât cel naționalist, cât și cel comunist) pentru că ar fi portretizat China într-un mod învechit și umilitor, fiind considerată persona non grata în China pentru o mare parte a vieții sale.

Moștenirea lui Buck nu stă doar în proza sa lirică, ci și în curajul ei de a sparge barierele sociale și literare, rămânând un ambasador neobosit între Est și Vest, o voce esențială a secolului XX.