PREFAȚĂ

Într-o noapte a anului 170, Marcus Aurelius scria în cortul lui aflat în prima linie a frontului din Germania. Sau poate se întâmpla înainte de ivirea zorilor și era în palatul lui imperial din Roma. Sau poate că acest lucru se întâmpla în câteva secunde furate în timpul jocurilor, pentru a-și abate privirea de la carnagiul care avea loc pe arena Colosseumului. Locul exact nu este important. Ceea ce contează este doar că omul, cunoscut azi drept ultimul dintre cei Cinci Împărați Buni ai imperiului Roman, scria.

Nu scria pentru public, ci către sine, pentru sine. Iar ceea ce a scris reprezintă, fără nicio îndoială, una dintre formulele cele mai eficiente pentru a putea depăși orice situație negativă pe care o întâlnim în viață. O formulă pentru a prospera nu doar în ciuda a orice ni se întâmplă, ci tocmai datorită acestor obstacole.

Cert este că, la acel moment, a scris un singur paragraf. Doar o parte din acesta era strict original. Aproape fiecare gând din acel text putea fi găsit, într-o formă sau alta, în textele mentorilor lui sau în poveștile zeilor. Numai că, într-un fragment aproape insignifiant, de 85 de cuvinte, Marcus Aurelius definește și demonstrează atât de limpede o idee ancestrală, încât pune în umbră toate marile personalități care l-au precedat, printre care: Chryssipus, Zenon, Cleanthes, Ariston, Apollonius, Iunius, Rusticus, Epictet, Seneca, Musonius Rufus. E mai mult decât suficient pentru noi.

Acțiunile noastre pot fi zădărnicite… dar nu poate exista nicio opreliște în calea planurilor sau a rânduielilor noastre. Pentru că ne putem adapta și acomoda mereu. Mintea se adaptează și transformă în propriul ei interes obstacolele din activitatea noastră.

Iar apoi încheie prin cuvinte puternice, făcute, parcă, pentru a deveni citate. Impedimentul într-o activitate duce mai departe activitatea. Ceea ce ne stă în cale devine chiar calea de urmat.

În cuvintele lui Marcus Aurelius este secretul Artei de a inversa înțelesul obstacolelor. De a acționa printr-o clauză inversă, pentru că există întotdeauna o cale de a ieși dintr-o dificultate, ori un drum care să te scoată acolo unde vrei să ajungi. De aceea, pașii înapoi sau problemele ni se întâmplă tot timpul, dar nu sunt niciodată permanente. Având conștiința acestui fapt, știm că ce ne stă în cale este tocmai ce ne poate face mai puternici.