Cărți scrise de Alexander Pușkin în format PDF

Alexander Pușkin nu este doar „soarele poeziei ruse”, ci și un personaj a cărui viață a bătut orice scenariu de film. Considerat fondatorul literaturii ruse moderne, Pușkin a îmbinat eleganța limbajului cu un spirit rebel și o biografie plină de contraste care fascinează și astăzi cititorii din întreaga lume.

1. Originile sale africane: Pușkin era extrem de mândru de rădăcinile sale exotice. Străbunicul său pe linie maternă, Abram Petrovici Gannibal, a fost un prinț african adus în Rusia ca sclav, care a devenit ulterior general și protejat al țarului Petru cel Mare.
2. Obsesia pentru dueluri: Autorul avea un temperament vulcanic și o onoare ușor de ofensat. Se estimează că a fost provocat sau a provocat la duel de aproximativ 29 de ori. Din păcate, ultimul său duel, purtat împotriva lui Georges d'Anthès pentru a apăra onoarea soției sale, i-a fost fatal la vârsta de doar 37 de ani.
3. Porecla „Francezul”: În timpul studiilor la prestigiosul Liceu din Țarskoe Selo, Pușkin era supranumit de colegii săi „Francezul”. Această poreclă i-a fost dată datorită fluenței sale incredibile în limba franceză și a pasiunii sale timpurii pentru literatura franceză, pe care o citea cu nesaț în biblioteca tatălui său.
4. Cenzurat personal de Țar: Din cauza ideilor sale liberale și a poemelor care instigau la libertate, Pușkin a fost adesea în vizorul autorităților. Într-o încercare de a-l controla, Țarul Nicolae I s-a oferit să fie cenzorul personal al poetului, ceea ce însemna că nicio lucrare a lui Pușkin nu putea fi publicată fără aprobarea suveranului.
5. Influența dădacei sale, Arina Rodionovna: Deși educația sa a fost una aristocratică, Pușkin a învățat frumusețea limbii ruse populare și a folclorului de la dădaca sa. Poveștile și basmele spuse de aceasta în copilărie au servit drept sursă de inspirație pentru multe dintre operele sale celebre, transformând limbajul popular în artă literară.

Moștenirea lui Alexander Pușkin depășește granițele timpului, el fiind cel care a reușit să rafineze limba rusă și să o transforme într-un instrument literar de o sensibilitate rară. Chiar și după aproape două secole, geniul său rămâne un punct de referință pentru orice iubitor de literatură clasică.