Cărți scrise de Christel Petitcollin în format PDF

Christel Petitcollin nu este doar o autoare, ci o psihoterapeută și o voce esențială în înțelegerea neurodiversității moderne. Lucrările sale au oferit o busolă milioanelor de cititori care se confruntă cu hipersensibilitatea și cu o minte care „gândește prea mult”. Iată cinci aspecte fascinante despre parcursul și contribuțiile sale:

1. A popularizat termenul de „Zebre” (Zèbres) pentru a descrie adulții cu potențial înalt (HPI), evitând eticheta de „supradotați” (surdoués), considerată adesea stigmatizantă sau asociată exclusiv cu performanța academică. Termenul de „Zebră” subliniază unicitatea și dificultatea de a fi înțeles.
2. Înainte de a deveni un autor de succes, Petitcollin a lucrat ca trainer în comunicare și dezvoltare personală, specializându-se în Programarea Neuro-Lingvistică (NLP). Această experiență i-a oferit o bază solidă pentru a dezvolta metode practice și accesibile cititorilor săi.
3. Cartea sa, Je pense trop (Gândesc prea mult), a devenit un fenomen editorial internațional, fiind tradusă în peste 20 de limbi. Succesul ei a fost neașteptat de mare, transformând-o într-o figură cheie în discuțiile despre neurodiversitate și hipersensibilitate la nivel global.
4. Deși este cel mai cunoscută pentru lucrările despre „gânditorii rapizi” și hipersensibilitate, ea a scris și ghiduri esențiale despre manipularea psihologică și despre cum să te aperi de „vampirii emoționali”, demonstrând o înțelegere profundă a dinamicii interpersonale toxice.
5. Abordarea sa este unică prin faptul că nu se concentrează doar pe IQ, ci pe modul în care funcționează creierul (gândirea în arborescență sau gândirea arborescentă), explicând de ce persoanele cu potențial înalt se simt adesea deconectate sau copleșite de fluxul constant de informații.

Prin munca sa, Christel Petitcollin a reușit să transforme o etichetă psihologică într-o identitate pozitivă, oferind instrumente practice pentru cei care se simt adesea copleșiți de propria lor inteligență și sensibilitate, confirmând că a gândi mult nu este o boală, ci un mod diferit de a fi.