Richard Rorty nu a fost doar un filosof, ci un seism în gândirea secolului XX. El a redefinit pragmatismul și a provocat ideea de Adevăr absolut, argumentând că limbajul și cunoașterea sunt instrumente contingente, nu oglinzi ale realității. Iată câteva detalii fascinante despre omul care a vrut să ne elibereze de metafizică:
- A început cariera ca filosof analitic, specializat în filosofia limbajului la Yale, dar a devenit cel mai faimos critic al acestei școli. Lucrarea sa seminală, Philosophy and the Mirror of Nature (1979), a fost o demolare metodică a filosofiei occidentale de la Descartes încoace.
- Părinții săi, James și Winifred Rorty, erau intelectuali de stânga și activiști socialiști (unii spun că erau apropiați de cercurile troțkiste), ceea ce i-a oferit o perspectivă politică radicală de la o vârstă fragedă. Această moștenire politică a stat la baza viziunii sale despre „solidaritatea liberală”.
- A introdus conceptul de „ironist liberal” – cineva care recunoaște că propriile sale convingeri (inclusiv cele despre democrație) sunt contingente și nu bazate pe o realitate absolută, dar care rămâne dedicat cauzei solidarității sociale și reducerii suferinței.
- În 1982, a părăsit catedra de filosofie de la Princeton pentru a prelua o catedră de științe umaniste la Universitatea din Virginia. Această mișcare rară a fost o declarație publică a dorinței sale de a se distanța de rigorile și dogmele departamentelor tradiționale de filosofie.
- Rorty a fost un mare admirator al literaturii, considerând-o adesea mai importantă decât filosofia. El credea că romanele (în special cele ale lui Proust sau Nabokov) sunt mai eficiente în a ne ajuta să ne înțelegem și să ne empatizăm cu ceilalți decât tratatele metafizice.
Rorty rămâne o figură polarizantă, dar influența sa asupra studiilor culturale, literaturii și politicii este de necontestat. El ne-a învățat că, deși nu există Adevăr absolut, există speranță și o continuă nevoie de conversație culturală.