PROLOG E sânge peste tot. N-am văzut niciodată atâta sânge. S-a îmbibat în covorul crem, scurgându-se printre scândurile pardoselii, împroșcând picioarele măsuței de cafea din lemn de stejar. Picături perfect ovale care și-au croit drum până la canapeaua din piele de culoare deschisă și pârâiașe care se scurg pe zidul ca de alabastru. Parcă nu...
Familiei mele
E sânge peste tot.