Șocul educației
Șocul educației
La sfârşitul anilor 60׳, vizitatorii Castelului Magic - un club de noapte privat din Hollywood, California, condus de magicieni profesionişti - erau încântaţi de faptul că uşierul clubului semăna cu Cary Grant. La intrare, uşa era larg deschisă de un bărbat elegant, îmbrăcat într-un costum croit impecabil. — Bine aţi venit la Castel, îi invita el,...
La sfârșitul anilor '60, vizitatorii Castelului Magic - un club de noapte privat din Hollywood, California, condus de magicieni profesioniști - erau încântați de faptul că ușierul clubului semăna cu Cary Grant.
La intrare, uşa era larg deschisă de un bărbat elegant, îmbrăcat într-un costum croit impecabil.
— Bine aţi venit la Castel, îi invita el, părând să se bucure de acest statut fantomatic.
Odată intrați în salon, oaspeții chicoteau observând cât de mult semăna portarul cu marele actor. Clubul de noapte era la doar câțiva pași de Teatrul Chinezesc și de Walk of Fame. Ca să ai cea mai bună sosie a lui Cary Grant drept ușier era întruchiparea perfectă a magiei Hollywoodului în toate formele sale. Dar portarul care pretindea a fi Cary Grant nu era deloc un impostor. Era, de fapt, adevăratul Cary Grant. Actorul, unul dintre membrii fondatori ai Castelului, fusese atras de magie din copilărie. Parte din farmecul Castelului în viziunea lui Grant și a multor celebrități era că acest club avea o regulă de aur: fără camere video, aparate foto sau reporteri. El oferea vedetelor oportunitatea de a petrece o noapte liniștită fără ca ziarele tabloide să afle.
Grant stătea în salonul de primire alături de recepționeră, Joan Lawton. Petreceau ore întregi vorbind despre o magie mult mai profundă - ceva ce Grant prețuia mai tare decât scena. Copiii. Ceea ce făcea Lawton la Castel era slujba ei de noapte. Ziua studia pentru diploma sa în știința dezvoltării copiilor. Grant, pe atunci tată al unui copil preșcolar, era fascinat de studiul ei. O descosea în legătură cu fiecare detaliu al respectivului studiu.
— Voia să știe totul despre copii, își amintește ea. Ori de câte ori auzea scrâșnetul unui automobil sosind, fugea la ușă.
Nu încerca să îi păcălească în mod intenționat pe oaspeți, dar de cele mai multe ori acesta era rezultatul. Patronii, care în mod normal doreau autografe, îl lăsau în pace.
De ce oaspeții nu își dădeau seama că aveau de-a face cu Cary Grant cel adevărat?
Contextul îi inducea în eroare. Nimeni nu se aștepta ca Grant să apară în banala poziție de portar. Magicienii care lucrau la Castelul Magic erau cei mai buni, așa că oaspeții erau pregătiți să asiste la trucuri magice.