La sfârşitul anilor 60׳, vizitatorii Castelului Magic - un club de noapte privat din Hollywood, California, condus de magicieni profesionişti - erau încântaţi de faptul că uşierul clubului semăna cu Cary Grant. La intrare, uşa era larg deschisă de un bărbat elegant, îmbrăcat într-un costum croit impecabil. — Bine aţi venit la Castel, îi invita el, părând să se bucure de acest statut fantomatic. Odată intraţi în salon, oaspeţii chicoteau observând cât de mult semăna portarul cu marele actor. Clubul de noapte era la doar câţiva paşi de Teatrul Chinezesc şi de Walk of Fame. Ca să ai cea mai bună sosie a lui Cary Grant drept uşier era întruchiparea perfectă a magiei Hollywoodului în toate formele sale. Dar portarul care pretindea a fi Cary Grant nu era deloc un impostor. Era, de fapt, adevăratul Cary Grant. Actorul, unul dintre membrii fondatori ai Castelului, fusese atras de magie din copilărie. Parte din farmecul Castelului în viziunea lui Grant şi a multor celebrităţi era că acest club avea o regulă de aur: fără camere video, aparate foto sau reporteri. El oferea vedetelor oportunitatea de a petrece o noapte liniştită fără ca ziarele tabloide să afle. Grant stătea în salonul de primire alături de recepţioneră, Joan Lawton. Petreceau ore întregi vorbind despre o magie mult mai profundă - ceva ce Grant preţuia mai tare decât scena. Copiii. Ceea ce făcea Lawton la Castel era slujba ei de noapte. Ziua studia pentru diploma sa în ştiinţa dezvoltării copiilor. Grant, pe atunci tată al unui copil preşcolar, era fascinat de studiul ei. O descosea în legătură cu fiecare detaliu al respectivului studiu. — Voia să ştie totul despre copii, îşi aminteşte ea. Ori de câte ori auzea scrâşnetul unui automobil sosind, fugea la uşă. Nu încerca să îi păcălească în mod intenţionat pe oaspeţi, dar de cele mai multe ori acesta era rezultatul. Patronii, care în mod normal doreau autografe, îl lăsau în pace. De ce oaspeţii nu îşi dădeau seama că aveau de-a face cu Cary Grant cel adevărat?