În dimineața zilei de duminică, 21 decembrie 1947, Pascal m-a însoțit la Ateneu, unde se desfășura interpretarea Oratoriului de Crăciun compus de Paul Constantinescu. În seara dinaintea aceasta, premiera absolută a piesei a fost o experiență captivantă, profund emoționantă în contextul tradițional al sărbătorii. Prezența Principesei Ileana în sală a generat o reacție descrisă mai târziu de ea în detaliu. A trebuit să plece înainte de ultima parte: Regele Mihai și Regina Elena urmau să sosească din Anglia, unde fuseseră invitați să asiste la nunta Reginei Elisabeta a II-a. Citând din cartea sa, redactată în Statele Unite între 1950-1951 (vocea Principesei Ileana): "Așadar, când corul a încheiat acea secțiune, m-am ridicat de pe locul meu și, așa cum era obiceiul, m-am înclinat către muzicieni în semn de mulțumire. Aceștia s-au ridicat cu toții ca un singur om, iar întreaga sală s-a ridicat odată cu ei, primind cele mai mari ovații din viața mea. Este adevărat că de fiecare dată când am intrat într-o sală publică, indiferent cât de neoficială, am fost întâmpinată cu urale, în special în ultimii doi ani. Dar de data aceasta a fost ceva diferit. Am simțit un fel de agonie în ele. Era emoția exprimată de oameni disperați, care apelau la cineva din Casa Regală pentru înțelegere."