Ziua este stătută. Căldura, care s-a mai domolit în timpul nopţii, începe să crească din nou; cerul e senin şi necruţător, soarele străluceşte nemilos. Peste drum, lângă ceea ce a mai rămas din râu, cicadele creează un zid de zgomot, dar în jurul bisericii este linişte. Enoriaşii încep să sosească pentru slujba de la ora unsprezece, parcând dincolo de drum, la umbra arborilor. Deja au ajuns trei sau patru maşini, iar ocupanţii lor ies în strălucirea dimineţii şi traversează drumul, adunându-se în faţa bisericii St James şi sporovăind: preţul vitelor, penuria de apă pentru irigaţii, vremea greu de îndurat. Tânărul preot, Byron Swift, se află şi el acolo, încă îmbrăcat laic, discutând amical cu bătrânii congregaţiei. Nimic nu pare să fie în neregulă, totul pare normal. Craig Landers, proprietarul şi directorul magazinului general din Riversend, se apropie şi el. Se duce la vânătoare cu prietenii lui, dar s-au oprit pe la biserică pentru ca Landers să poată schimba câteva vorbe cu preotul înainte. Prietenii lui i s-au alăturat. Ca şi Craig, niciunul dintre ei nu merge, de obicei, la biserică. Gerry Torlini locuieşte în Bellington şi nu cunoaşte pe niciunul dintre enoriaşi, aşa că se întoarce la maşina lui de teren, dar fermierii locali Thorn şi Alf Newkirk se amestecă în mulţime, la fel ca Horrie Grosvenor. Allen, fiul lui Alf, înconjurat de oameni care sunt de cel puţin trei ori mai în vârstă decât el, i se alătură lui Gerry în cabina maşinii de teren. Dacă cineva gândeşte că bărbaţii arată inadecvat în context, în echipamentul lor de vânătoare, un amestec ciudat de camuflaj şi haine reflectorizante, nimeni nu o spune.

Preotul îl observă pe Landers şi se îndreaptă spre el. Bărbaţii îşi strâng mâinile, zâmbesc, schimbă câteva cuvinte. Apoi preotul se scuză şi intră în biserică pentru a se pregăti de slujbă şi să se schimbe. După ce a spus ceea ce avea de spus, Landers este nerăbdător să plece, dar Horrie şi fraţii Newkirk sunt adânciţi în conversaţie cu câţiva fermieri, aşa că se îndreaptă spre o latură a bisericii, în căutarea umbrei. Aproape că a ajuns, când murmurul conversaţiei se întrerupe brusc; Landers se întoarce şi îl vede pe preot ieşind din biserică şi stând în picioare la capătul micului şir de trepte. Byron Swift s-a schimbat în roba preoţească, crucifixul strălucindu-i pe piept în lumina soarelui, şi are în mâini o armă, o puşcă de vânătoare cu lunetă, de calibru mare. Landers nu înţelege nimic; încă este confuz când Swift pune arma la umăr şi, calm, îl împuşcă pe Horrie Grosvenor de la numai câţiva metri. Capul lui Grosvenor se împrăştie într-un nor roşu şi picioarele îi cedează. Cade la pământ ca un sac, de parcă nu ar mai avea oase. Conversaţiile încetează, capetele se întorc. Este un moment de linişte, în timp ce oamenii se luptă să înţeleagă. Preotul trage din nou şi încă un corp se prăbuşeşte: Thom Newkirk. Nu ţipă nimeni, nu încă, dar se instalează panica, o disperare tăcută, în timp ce oamenii încep să fugă. Landers se repede spre colţul bisericii în timp ce o altă împuşcătură erupe zgomotos. Dă colţul pe după zid, în siguranţă pentru moment. Dar nu se opreşte din alergare; ştie că el este cel pe care preotul doreşte cel mai tare să-l omoare.