Numeroşi prieteni şi membri ai familiei m-au susţinut în timpul celor opt ani cât mi-a luat să scriu această carte. Voi încerca să vă răsplătesc pe toţi, oferindu-vă la rândul meu sprijinul în anii ce vor veni. Pentru că ne-a ţinut în viaţă, pe mine şi povestea de faţă, îi mulţumesc soţului meu, Lou DeMattei, care mi-a respectat intr-atât nevoia de-a mă închide singură undeva, încât mi-a adus micul dejun, prânzul şi cina în camera mea, de unde nu mai ieşeam tot încercând să nu-mi depăşesc termenul de predare. Agenta mea, Sandy Dijkstra, m-a salvat încă o dată de propriile gafe şi griji, oferindu-mi astfel posibilitatea să scriu cu mintea limpede. îi mulţumesc lui Molly Giles, întotdeauna prima mea cititoare, care a observat starturile greşite şi m-a împins cu răbdare de la spate, cu sfaturile ei abile. Ce n-aş da să le fi ascultat pe toate de la bun început. Pentru informaţiile generale despre cultura curtezanelor şi fotografii ale Shanghaiului la începutul secolului XX, sunt profund recunoscătoare faţă de trei persoane care mi-au împărtăşit, în nenumărate e-mailuri, propriile lor cercetări: Caii Hershatter (The Gender of Memory), Catherine Yeh (Shanghai Love) şi Joan Judge (The Precious Raft of History). îmi cer scuze pentru orice distorsiuni ale muncii lor provocate de imaginaţia mea.