Yachtul era amarat in portul Fiumicino.Dublura doamnei mele era inca la bord.Slujba ei era simpla-asa trebuia sa fie. ‘Pune-o pe Laura in masina si trimite-o la mine.’am spus in timp ce eram in Roma si vorbeam la telefon cu Domenico. ‘Multumesc lui Dumenezeu...’a oftat tanarul.’Devenea insuportabila.’Am auzit cum o usa s-a inchis in urma lui.’Nu stiu cat de mult te intereseaza asta,dar a intrebat de tine.’ ‘Nu te duce la ea.’i-am spus,ignorandu-l.’Ne vedem in Venetia.Odihneste-te.’ ‘Nu intrebi ce a spus ea ?’Domenico nu a renuntat.Am auzit bucurie in glasul lui. ‘Si sunt interesat de asta ?’am intrebat cat de serios am putut,dar pe interior muream de ras,ma intrebam despre ce au vorbit. ‘Iti duce dorul.’Aceasta afirmatie mi-a strans stomacul.’Cred.’ ‘Asigura-te ca pleaca repede’Am inchis si m-am uitat la mare.Din nou,femeia asta m-a facut sa ma panichez.Acest sentiment era prea strain pt mine si nu am putut sa-l opresc. I-am dat drumul fetei care se prefacea ca este Laura,dar iam ordonat sa ramana aproape.Nu aveam nicio idée daca era nevoie de ea in curand.Dupa cum spunea Matos,Flavio s-a intors cu mainle impuscate pe insula,dar nu s-a mai intamplat nimic.Ca si cum toata sitatia de la Nostro nu s-a intamplat.Toata informatia lejera data de uns nu m-a satisfacut,asa ca mi-am trimis oamenii sa verifice. La pranz am avut o teleconferinta cu oamenii din Statele Unite.Trebuia sa ma asigur ca vor participa la Festivalul de Film de la Venetia.Aveam nevoie de o intalnire fata in fata cu ei ;comandand un lot de arme ce se vor vinde in Orientul Mijlociu si era nevoie de prezenta mea. ‘Don Toricelli ?’a intrebat Fabio,bagandu-si capul in cabina,caruia i-am facut semn cu capul si am incheiat conversatia.’D-ra Biel este la bord.’ ‘Plecam.’am spus,ridicandu-ma de pe scaun. M-am dus pe puntea de sus si m-am uitat imprejur.Cand am vazut-o pe femeiea mea imbracata ca o adolescenta,mi-am inclestat pumnii si am scrasnit din dinti.Pantaloni scurti si un top microscopic nu se potrivea cu imaginea capului unei familii siciliene,am gandir. ‘Ce dracu porti !Arati ca o...’m-am abtinut sa spun acel cuvant si am vazut sticla de sampanie goala.Fata s-a intors,lovindu-se de mine,si ca si cum a ricosat de pe pieptul meu,s-a trantit fara viata pe canapea. Era beata din nou. ‘Arat cum vreau,tie nu iti pasa.’a mormait ea,artand cu mainile amuzata spre mine.’M-ai parasit si ma tratezi ca pe o marioneta cu care e joci cand vrei.’A scos un degete spre mine,incercand impiedicata dar ridicandu-se sarmant.’Azi papusa vrea sa se joace singura.’S-a dus spre pupa scotandu-si pantofi pe drum. ‘Laura...’am inceput sa rad,pt ca nu ma mai puteam opri.’Laura,la naiba !’Rasul mi s-a oprit brusc cand am vazut cat de periculos de aproape este de marginea yachtului.Am urmarit-o,strigand.’Opreste-te !’Nu m-a ascultat.La un moment dat a alunecat.O sticla a alunecat odata cu ea,fara sa isi recapete echilibrul,a cazut in apa. ‘Sa te fut !...’Am inceput sa alerg.Mi-am scos pantofii din piciare si m-am aruncat in apa.Ma bucuram ca Titan naviga incet si fata a cazut in alteral.Cateva zeci de secunde mai tarziu o tineam in brate. Din fericire,Fabio a vazut intreaga scena si cand yachtul a oprit mi-a aruncat un colac de salvare cu o franghie si m-a tras pe punte.Fata nu respira.Am inceput sa o resuscitez.Inca o apasare si o inhalare nu a ajutat. ‘Respira,la dracu !’

Începe cu volumul 1 - 365 zile de Blanka Lipinska

Continuă cu vol. 3. - Urmatoarele 365 zile de Blanka Lipinska