INTRODUCERE

 Aşa cum îl cunoaştem şi îl folosim în prezent, Internetul nu mai este de multă vreme ceea ce era la începuturile sale. Între timp, aproape că a ajuns să nu mai poată fi disociat de activitatea noastră zilnică, indiferent dacă citim e-mailuri înainte de micul dejun, privim pe YouTube recomandări de gătire a celui mai în vogă preparat vegan, îi răspundem iubitei pe WhatsApp, parcurgem cele mai recente ştiri pe Twitter sau pe Newsticker*-ul ziarului online. Şi multe se petrec fără vreo intervenţie din partea noastră, în mod cvasi-automat: am ajuns să ne dăm seama după semnalul sonor în care aplicaţie se întâmplă ceva! Internetul este, ca să spunem aşa, integrat total în cursul evenimentelor. Ceea ce a dezvoltat în 1990 americanul Tim Berners-Lee de la CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare, cu sediul la Geneva), cu scopul de a fi un mediu pentru schimbul mai rapid de informaţii între cercetători, fiind menit să devină un mediu de informare şi o magistrală de date internaţională sigură şi eficientă, s-a transformat progresiv în ultimii zece ani într-un adevărat habitat pentru aproape 2,5 miliarde de oameni. Tot mai mulţi oameni sunt indisolubil legaţi de conexiunea lor la Internet - bine că preţul este invariabil! În Germania, în 2013 erau 20 milioane de utilizatori statornici, cu vârsta de peste 14 ani1 ! 

Consecinţa este o legătură permanentă între viaţa noastră de Acum şi Aici, cu domeniile de activitate ce includ calităţile de părinţi ori parteneri de cuplu, viaţa profesională şi cariera, obligaţiile casnice, pe de o parte, şi lumile dedicate preocupărilor virtuale, pe de altă parte. Ne învârtim cu toţii aproape zilnic în această relaţie tensionată şi avem din ce în ce mai multe experienţe într-un sistem de coordonate cu totul nou, alcătuit din cadrul nostru fizic, cel în care ne-am născut şi în care trăim, şi spaţiile trăirilor virtuale. Aceste noi lumi digitale s-au schimbat foarte mult în ultimii ani; s-au transformat în habitate sociale. Ce înseamnă însă pentru noi schimbarea sistemului nostru de coordonate şi adăugarea la lumea reală, în care trăim fizic, a unor noi lumi virtuale, care nu pot fi percepute fizic, ci presupun doar percepţia vizuală a datelor sau imaginilor de pe un ecran? Faţă de generaţiile anterioare, în prezent ne confruntăm cu infinit mai multe surse de percepţie. 

Au trecut anii '80, când televiziunea privată era sărbătorită ca o inovaţie, iar pe stradă mai existau cabine telefonice. Nu mai trăim într-o singură lume a interactivităţii, ci în mai multe sau, spunem noi, trăim pe diverse linii ale percepţiei şi pe diferite direcţii ale conştientizării. Iar acţiunile noastre nu mai sunt orientate doar spre vecinătatea noastră fizică. Ele se orientează din ce în ce mai mult spre spaţiile de acţiune virtuale, indiferent că este vorba despre reţele sociale, jocuri online, forumuri, prietenii sau cunoştinţe făcute pe cale digitală.