Fiecare cuplu este unic, aşa cum sunt şi oamenii care îl alcătuiesc. Aşa se explică, poate, greutăţile pe care le întâmpină persoanele care se lansează în aventura vieţii în doi. Este motivul pentru care mi se pare iluzoriu să fac un tratat despre „cum" să convieţuieşti bine într-un cuplu, la fel cum mi se pare total nepotrivit să propun reţete miraculoase pentru salvarea cuplurilor aflate în derivă sau, şi mai mult, să ofer sfaturi, indiferent de natura lor. Atunci, de ce să scriu o carte despre cupluri? Pur şi simplu cu intenţia de a împărtăşi tot ceea ce pacienţii mei m-au învăţat despre vacarmul iubirii, în peste treizeci de ani de consultaţii. În timpul întâlnirilor pe care le-am avut (şi pe care în continuare le am) cu ei, profitând de confidenţialitatea care îi protejează, mi-au făcut numeroase destăinuiri în legătură cu dificultăţile pe care le-au trăit în viaţa lor de cuplu, dar şi despre momentele de bucurie pe care le-au împărtăşit. Din mărturiile lor, ies la suprafaţă unele puncte comune, lucru care ar putea părea tulburător, având în vedere cele declarate în paragraful precedent. Se întâmplă ca aceste puncte comune să fie purtătoare ale unui mesaj important pe care îl putem ignora sau trece sub tăcere; dacă persoana dornică să-şi împartă viaţa cu o alta nu se iubeşte pe sine, îi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să iubească pe altcineva. 

Această constatare, care nu este foarte originală, îi sare în ochi celui care însoţeşte persoana afectată şi se dovedeşte că este de o veridicitate implacabilă. Însă este uşor să enunţi un adevăr; este mult mai greu să încerci să ajuţi oamenii să-şi rezolve problemele, cu atât mai mult cu cât aceştia nu sunt neapărat pregătiţi să le conştientizeze, iar sarcina este lungă şi anevoioasă. Prin definiţie, un cuplu este format din două persoane de sex opus sau de acelaşi sex, care sunt legate de un sentiment comun şi, cel mai adesea, de un scop comun (cel puţin, la începutul relaţiei): întemeierea unui cămin care să le placă şi să-i mulţumească pe ambii parteneri. Fiecare vine în relaţie cu trăirile, experienţele, calităţile, punctele sale forte, dar aduce şi creativitatea, spontaneitatea, entuziasmul, intuiţia şi cunoaşterea sa înnăscută. Fiecare vine, de asemenea, cu un bagaj mai mult sau mai puţin încărcat cu ·experienţe care încă nu au fost asimilate, cu educaţia sa, cu principiile, convingerile şi blocajele sale. Întreg ansamblul ar fi un motiv de descurajare inclusiv pentru cei mai binevoitori, dar iubirea care uneşte două fiinţe poate transcende toate acestea şi face în aşa fel încât nepotrivirile prezente în fiecare dintre noi să devină atuuri ale cuplului.