Salut, sunt Dan. Mi-ar plăcea să cred că-s înalt, brunet şi misterios. În realitate sunt deşirat, într-adevăr, dar sunt, fără discuţie, un tocilar, un introvertit şi unul dintre acei oameni care petrec mult prea mult timp pe internet. Ce-i drept, mă îmbrac numai în negru. Încă mă străduiesc să deduc semnificaţia psihologică a alegerii mele vestimentare ce absoarbe lumina, dar sunt alte chestii cărora trebuie să le dau mai întâi de cap. Fiind un copil enervant care zbiera „uitaţi-vă la mine" înainte de a executa un salt dezamăgitor pe spate într-o piscină, fireşte că am vrut să devin un „comediant". 

Un povestitor profesionist, orice-ar însemna asta. Cineva care poate să îi facă pe ceilalţi să râdă şi poate să aducă o schimbare - sau, în cel mai rău caz, să aibă o scuză pentru a vorbi emfatic despre ceva, însufleţit de o furie îndreptăţită. Sunt unul dintre acei tipi destul de sarcastici şi cinici, cu o carapace dură, lucru pe care l-am pus pe socoteala faptului că-s britanic, cu acea atitudine imperturbabilă şi băţoasă. Când aveam optsprezece ani, am început să postez clipuri video comice pentru propriul amuzament, pe care oamenii au început apoi să le urmărească. Pe măsură ce acest marfar neaşteptat a prins viteză, cu tot mai multe vizualizări şi urmăritori de fiecare dată, m-am trezit (de multe ori împreună cu amicul şi complicele meu Phil Lester) găzduind o emisiune radio la BBC, scriind cărţi, ţinând spectacole în săli de teatru şi stând în faţa unui ocean de oameni la festivaluri. Mereu autocritic, împărtăşindu-mi fără jenă cele mai teribile momente spre amuzamentul celorlalţi…….