VÎRFUL ASPRU AL LIMBII ATINSE ÎNCĂ O DATĂ umflătura aceea vag dureroasă. Maşina se îndepărta învăluită în praf. Motorul bâzâia, mirosul cald de motorină arsă încă plutea în jur, zgomotul sec al foilor de tablă lovindu-se una de alta însoţea denivelările drumului, într-o curte, departe, hămăia un dulău. Alţi câini începură să latre într-o ogradă din apropiere. Nu se mişcase din loc. Alături, cenuşie şi deasă, iarba încâl-cită a şanţului. Privi drept înainte: nimeni pe drum. Sau poate groasa pulbere gălbuie împrăştiată în aer să fi ascuns undeva, mai încolo, către mijlocul satului, silueta părelnică a vreunui bătrân ce trecea peste pod. La rădăcina dintelui pulsa, întunecoasă şi moale, senzaţia unei alunecoase amorţiri. Simţea cum îl cuprinde un sentiment acut de nesiguranţă şi apăsare. Nu aşteptase mult ca să poată ajunge aici. Autobuzul a oprit în Vadu Sării şi el a coborât. Drumul său mai departe depindea de hazard. Hotărât să aştepte, şi-a aprins o ţigară. După un timp a apărut o furgonetă albastră. Avusese noroc. Şoferul negricios şi rotofei era un taciturn. 

A tăcut mai tot drumul. Iar el putuse observa în voie locurile pe unde treceau. Privea avid în jur, se simţea copleşit, obosise, nu-si amintea nimic. Nici un deal, nici o casă, nici o meandră de râu. Totul curgea în viteză. Drumul era scăldat într-o lumină limpede, subţire. O văzuse aruncată pe ziduri în pete şi frânturi tremurătoare, strecurată în suluri prelungi printre frunzişurile istovite ale fagilor, oglindită verzuie şi grea în apele Păruşei, sticlind în geamuri ca o spumă de argint. O primise în ochi printre pleoapele strânse minute şi minute în şir, apoi, de la o vreme, adormise, la sunetul unui claxon strident a sărit speriat din moliciunea somnului, dar mai târziu moţăia cu bărbia în piept pe bancheta încinsă de soare şi când, deodată, a zărit primele case, coroanele albastre ale prunilor, un copil cu o joardă în mână în mijlocul unui ciopor de oi, a tresărit ca dintr-un vis urât şi nu ştiu ce impuls nedesluşit i s-a trezit în sânge, în minte. Fără să stea pe gânduri, s-a hotărât să coboare chiar la intrarea în sat. Surprins de vocea lui neaşteptat de vie, şoferul frânase nervos, Imprudent. Oprirea bruscă îl precipitase înainte, cu o palmă proptită în parbrizul murdar. Era încă buimac şi ameţit de somn. Găsise portmoneul, a scos banii, îi întinse o hârtie nou-nouţă de 25.