Eu am fost născută prin cezariană și nu am fost alăptată. Ceea ce mă face să fiu un exemplu perfect al tipului de intestin pe care îl au oamenii în secolul XXI. Dacă aș fi știut atunci mai multe lucruri despre intestine, aș fi putut să pariez de ce boli urma să sufăr la un moment dat. În primul rând am avut intoleranță la lactoză. Nu m-am mirat deloc de ce în al cincilea an de viață am putut să beau din nou lapte, iar mai târziu m-am îngrășat foarte tare, apoi am slăbit foarte mult. Și apoi mult timp mi-a fost bine și mai târziu am avut „rana“. Pe când aveam șaptesprezece ani mi-a apărut, cu totul fără niciun motiv, o mică rană pe piciorul drept. Pur și simplu rana nu se vindeca, așa că după o lună m-am dus la medic. Doctorița nu știa despre ce era vorba cu adevărat, așa că mi-a prescris un unguent. După trei săptămâni tot piciorul îmi era acoperit cu răni. În curând ambele picioare, brațele și spatele. Uneori chiar și fața. 

Din fericire era iarnă și cu toții au crezut că aveam un herpes și o zgârietură pe față. Niciun medic nu m-a putut ajuta — era, probabil, o formă de dermatită neurologică. M-au întrebat dacă eram cumva supusă unui mare stres sau dacă nu mă simțeam bine sufletește. Cortizonul mă ajuta un pic, dar cum întrerupeam utilizarea, începeau să reapară simptomele. Timp de un an am îmbrăcat, atât iarna, cât și vara, ciorapi lungi pentru ca rănile mele să nu ude pantalonii. Și la un moment dat m-am mobilizat și am început să încerc să găsesc singură rezolvarea. Printr-o întâmplare, am dat peste o relatare despre o afecțiune dermatologică asemănătoare. Un bărbat o dobândise după ce utilizase antibiotice și la fel și eu fusesem nevoită să utilizez antibiotice cu câteva săptămâni înainte de prima rană. Și din acel moment nu mi-am mai tratat pielea ca pe aceea unui bolnav de dermatită, ci ca pe cea a unei persoane cu o afecțiune a intestinului. Nu am mai consumat produse lactate, am renunțat aproape complet la gluten, am consumat diferite tipuri de bacterii și am început să mă hrănesc în general mai sănătos. În acea perioadă am făcut unele experimente destul de nebunești... dacă aș fi studiat deja medicina, probabil că aș fi îndrăznit să duc numai jumătate dintre ele la capăt. La un moment dat, am luat supradoze de zinc timp de mai multe săptămâni și, drept urmare, am avut, timp de mai multe luni, un simț supradezvoltat al mirosului. Și într-un final am reușit, cu ajutorul câtorva trucuri, să capăt control asupra bolii mele. A fost un succes plin de învățăminte și am simțit din toată ființa mea faptul că a cunoaște înseamnă a avea putere. Așa că am început să studiez medicina.