De la A, ca în „amontele" dintru-nceput, despre care s-ar pomeni în avan-hronic, şi pin' la Z, ca în „zadar", „zăbală", .,zaiafet"' ori „zoaie". Cuvinte din vechime, cere s-au isprăvit ori se-nvîrt.esc în roata fricii, excentric, şi altele ce, dimpotrivă, băgăreţe, mai au în ele ceva suflu: proscrise, izgonite într-aiurea. Vai, ţie, bătrine Adam! Au fost odată ca niciodată doi fraţi, care se numeau Jacob şi Wilhelm şi pe care Jumea-i socotea nedespărţiţi. Erau vestiţi în toată ţara, fapt pentru care li s-a şi spus, după numele de familie, Frăţînii ori, mai degrabă, Fraţii Grimm. Chiar şi după uzul vorbirii de astăzi, căreia îi cam place a se fuduli cu împrumuturi, au ajuns cunoscuţi printr-o locuţiune drept Grimm Brothers şi, fie şi numai din auzite, dar necitite, drept moşii cu „tolba cu poveşti", care ne spun basme cu Albă-ca-Zăpada şi Cenuşăreasa. Fiind născuţi in acea parte a comitatului împărătesc 

Hessa care, dimpreună cu oraşul Hanau, forma unul dintre cele peste trei sute de petice din ţesătura mereu cîrpită şi răscîrpită a micilor state germane, cei doi şi-au păstrat pînă la bătrîneţe felul de-a vorbi de pe meleagurile de baştină, chiar dacă intru citva îndulcit de schimbarea locurilor unde se stabileau pentru o vreme. Jacob a venit pe lume în 1785, iar Wilhelm, cu un an mai tîrziu- aşadar ambii doar cu puţină vreme înaintea Revoluţiei Franceze, ce avea să modifice, din Europa şi pînă în cele mai îndepărtate colonii, alcătuirea puterii, pe cînd în comitalul Hessa abia dac-a schimbat ceva. În orice caz, nu se-ntîmpla mai nimic nici în oraşul natal, Hanau - unde tatăl lor, Philipp Wilhelm Grimm, îşi vedea de treabă ca avocat al Curţii penale, iar mai apoi ca secretar orăşenesc -, nici în apropiatul Frankfurt, excepţie facînd doar momentul încoronării împăratului, de care fraţii îşi vor aminti mai tîrziu, din depărtarea înceţoşată a anilor: parada trupelor landgrafului a fost un spectacol ce oferea imagini colorate, pe care memorie le mai şi înfrumuseţa. Bubuitul tunurilor şi groză· viile războiului i-au ocolit, în schimb aveau în preajmă pădurea-ntunecată, unde se rătăceau copii şi doruri şi dorinţe şi unde frica prinde rădăcini în felurite chipuri. Apoi, cei doi Grimm au locuit la Steinau, un tîrguşor aflat la drumul comercial ce lega oraşele-tîrguri Frankfurt şi Leipzig. Aici Jacob şi Wilhelm au fost educaţi de preceptori pînă cînd, după moartea tatălui, s-au mutat la Kassel, unde - trăind în sărăcie - au urmat liceul cu sprijinul mătuşii lor Zimrner, care - ca doamnă de onoare - se bucura de vază şi dispunea de oarece avere.