Am intrat pe pământ albanez prin partea de est. Era pe la mijlocul iernii. Câmpia macedoneană, pe care am lăsat-o în urmă, era îngheţată. Cei care ne-au primit, când au observat că ştergeam parbrizul maşinii ca să vedem mai bine, ne-au spus în glumă că e aceeaşi iarnă dintotdeauna. Cel puţin până în apropierea capitalei. Eram obosiţi şi deprimaţi. De luni de zile umblam prin ţinuturile fostului imperiu comunist. Nimeni nu înţelegea ce căutăm. Am evitat să dăm lămuriri, dar, chiar dacă am fi vrut să clarificăm ceva, ne-ar fi fost imposibil. 

De zile întregi ne întrebam şi noi ce anume căutam. In cutiile pe care le aveam cu noi se găseau fel de fel de dosare şi dovezi. Rapoarte, hărţi ale unor închisori şi lagăre, scrisori ale deţinuţilor, decizii secrete şi, fireşte, tăieturi din ziare. Adunându-le, iniţial, toate ni s-au părut interesante, dar la puţin timp după aceea am constatat că erau banale şi nu meritau atenţie. La urmă, ne-am exprimat pe şleau ceea ce doar gândisem până atunci: istoria comunismului, indiferent de diversitatea popoarelor şi a ţărilor care o trăiseră, era comună. La fel ca iarna aceasta. Acum, când primul văl al uitării o acoperea, era şi mai evidentă această monotonie dezolantă. 7 Noi căutam cu totul altceva. Ceva diferit, special, un eveniment sau fenomen care să aibă calitatea să concentreze la maximum un adevăr general. Aveam convingerea că un asemenea cataclism istoric, întins pe jumătate din suprafaţa globului pământesc, n-avea cum să nu ne ofere o manifestare absolut nouă, nemaiîntâlnită în altă parte, dar care să concentreze în ea totul. Cădeam uneori în disperare, mai cu seamă atunci când ne gândeam că până şi corpurile cereşti, fără nici o legătură unul cu altul, erau alcătuite din aceleaşi materii. Deci cum puteam noi spera că vom identifica pe cuprinsul acestei planete o materie nouă, diferită de tot ceea ce existase până acum? Fiind la sfârşitul expediţiei noastre, am înţeles că ne puseserăm prea multe speranţe în diversitatea terorii. 

Crezuserăm că o mare concentrare de teroare ar fi putut să depăşească limitele posibilului şi să nască evenimente şi fenomene necunoscute, care să nu fi primit până acum un nume. Ne străduiam să vedem toate acestea ca pe nişte fapte care n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dar care, ca urmare a unei greşeli sau neglijenţe, se iveau din întunericul terifiant de dincolo, aidoma lui Oedip, ieşit accidental din pântecul mamei sale pentru a se întoarce apoi în bezna primordială. Uneori ne gândeam că asemenea manifestări existaseră, dar poate că se arătaseră doar o miime de secundă şi nu se întâmplase să fie nimeni prin preajmă să le vadă. Sau, dacă fusese cineva, acela nu înţelesese nimic. Am avut zile când ni s-a părut că aveam să găsim ceea ce căutam mal curând în ţinuturile îngheţate, acolo unde zăpada desparte luni întregi pământul de cer.