Orice om ştie, sau cel puţin ar trebui să ştie, că autoritatea este pentru noi toţi un lucru foarte important. E drept că vorbim tot timpul de raţiune şi de libertate; dar ne cufundăm din ce în ce mai mult într-o telea de autorităli nemiloase. Un filozof american de rrunte a spus cindva că epoca noastră ar fi cea a analizei. După parerea mea, se poate afirma la fel de bine că trăim în epoca autoritAtii. Multi oameni simt aceasta şi vor să se elibereze de autoritate - ei pretind a fi anti-autoritarişti. Dacă-i privim însă chiar şi pc cei mai radicali adversari ai autoptălii, descoperim aproape întotdeauna că ei înşişi se supun unei autorităţi care este, ce-i drept, diferită de cea pe care vor s-o combată, dar care este totuşi o autoritate. Trăim aşadar, fie că vrem, fie că nu, în epoca autori tAţii. . Ce este însă autoritatea? Fără îndoială că este mai mult decît un simplu cuvînt - o simţim adesea destul de crud pe propria noastră piele -, dar mai înainte de toate ea este un cuvînt, unul din acele nenumărate neologisme (derivă din latinescul auctoritas) pe care le folosim astăzi cu atîta plăcere. Cuvintele noastre sînt însă plăsmuiri destul de ciudate. Ele au fost create de om, şi totuşi exercită asupra lui o influentă foarte puternică. Merită adesea să le priveşti mai îndeaproape Poetul pune în gura diavolului această vorbă: "Luaţi-vă după cuvinte! Atunci veţi găsi cu siguranţă poarta spre templul certitudinii". 

Cu toate că sfatul provine de la diavol, el pare la prima vedere destul de rezonabil. Începem întotdeauna prin a ne încrede în cuvintele noastre, prin a fi siguri că le înţelegem pe deplin şi prin a le folosi fără probleme. In foarte multe cazuri este chiar necuviincios să pui întrebări referitoare la folosirea lor. Dacă o doamnă îmi spune: "Cafcliera se aGil pe masă", pare mai degrabă nepotrivit şi nepoliticos să întreb: "Stimată doamnă, ce vreţi să spuneti de fapt prin' cafetieră', ' se află' şi 'masă'?". Nu, aşa într-adevăr nu merge. Aceste cuvinte sînt totuşi destul de clare şi uni voce. Dar nu toate cuvintele sînt astfel. Fiecare dintre noi, de pildă, foloseşte în permanenţi! vocabula "posibil". Ceva mai simplu şi mai clar aproape că nu pare să existe. Şi totuşi! Aristotel, fondatorul gîndirii europene, a remarcat odată În legătură cu acest cuvînt următoarele: