— Preşedinte al Statelor Unite, a răspuns ea. — M-aş putea gândi la câteva căi ceva mai profitabile de a mă ruina cu propria-mi mână, i-a spus tatăl ei în timp ce-şi împingea ochelarii sub formă de semilună spre vârful nasului ca să-şi privească mai bine fiica pe deasupra ziarului. 

— Nu te ţine de glume, tată. Preşedintele Roosevelt ne-a dovedit că nu poate fi nici o profesie mai importantă decât aceea de a te afla în serviciul public. 

— Singurul lucru pe care l-a dovedit Roosevelt... a început tatăl ei. Apoi s-a oprit şi s-a întors la ziarul lui dându-şi seama că fiică-sa va considera remarca lui superficială. Fata a continuat de parcă ar fi ştiut prea bine gândurile care îi treceau prin minte tatălui ei: — Îmi dau seama că n-ar avea nici un rost să nutresc o asemenea ambiţie dacă n-aş avea sprijinul tău. Faptul că nu sunt bărbat este o piedică destul de mare fără a mai pune la socoteală dezavantajul originii mele poloneze. Brusc ziarul care era ca o barieră între tată şi fiică a fost dat la o parte. 

— Niciodată să nu-i vorbeşti de rău pe polonezi, a spus el. Istoria a dovedit că suntem un popor demn de respect, care nu şi-a călcat niciodată cuvântul dat. Tatăl meu a fost baron... 

— Da, ştiu, el a fost şi bunicul meu, dar acum nu-l am lângă mine ca să mă ajute să ajung preşedinte. — Mare păcat, mai cu seamă că, fără nici o îndoială, el ar fi fost un mare conducător al poporului nostru. — Atunci nepoata lui de ce n-ar reuşi? — N-ar exista absolut nici un motiv, a spus el uitându-se ţintă în ochii verzi ca oţelul ai unicului său copil. 

— Deci, tată, ai să mă ajuţi? Nu pot spera că voi izbuti, dacă nu am suportul tău financiar. Tatăl a şovăit înainte de a răspunde, şi-a împins din nou ochelarii spre vârful nasului şi a împăturit încet ziarul The Chicago Tribune. — Draga mea, am să fac un târg cu tine; la urma urmelor, asta este politica. Dacă rezultatul alegerilor preliminare din New Hampshire se dovedeşte a fi mulţumitor, am să te susţin până la capăt. Dacă nu, va trebui să renunţi definitiv la gândul ăsta. — Ce înţelegi prin mulţumitor? a venit imediat replica. Din nou bărbatul a ezitat cântărindu-şi cuvintele: