Inteligenţa artificială este povestea zilei de astăzi, povestea din spatele tuturor celorlalte poveşti, este a doua venire a lui Iisus şi Apocalipsa în acelaşi timp: inteligenţa artificială bună şi inteligenţa artificială malefică. Această carte a reieşit în urma unor conversaţii în desfăşurare cu câţiva gânditori importanţi, atât din lumea inteligenţei artificiale, cât şi din afara acesteia, despre ce este şi ce înseamnă inteligenţa artificială. Numită Proiectul Minţi Posibile, această conversaţie a început în luna septembrie 2016, printr-o întâlnire la Grace Mayflower Ino & Spa din Washington, Connecticut, cu câţiva dintre cei care au contribuit la această carte. Ce a reieşit foarte repede din acea primă întâlnire a fost că entuziasmul şi teama din cultura mai largă ce înconjoară inteligenţa artificială acum au un corespondent în modul în care ideile lui Norbert Wiener cu privire la „cibernetică" şi-au făcut loc în cultură, în special în anii 1960, pe măsură ce artiştii au început să încorporeze gândirea despre noile tehnologii în activitatea lor. Am fost martor apropiat la impactul acelor idei; şi nu exagerez când spun că ele mi-au determinat traiectoria vieţii. Odată cu sosirea erei digitale, la începutul anilor 1970, oamenii au încetat să mai vorbească despre Wiener, dar astăzi această idee a ciberneticii a fost adoptată la scară atât de largă, încât este internalizată până la punctul în care nu mai are nevoie de nume. Este peste tot, este în aer şi este un loc potrivit de unde să începem. Tehnologii noi = percepţii noi Înainte de inteligenţa artificială, a existat cibernetica - ideea controlului automat, care se reglează singur, expusă în textul de referinţă al lui Norbert Wiener din 1948. Pot să-mi datez propria mea expunere serioasă la acest test în 1966, când compozitorul John Cage m-a invitat pe mine şi pe încă patru sau cinci artişti tineri să participăm împreună la o serie de serate - un seminar în desf"aşurare despre mass-media, comunicaţii, artă, muzică şi filosofie, care se concentra pe interesul lui Cage în ceea ce priveşte ideile lui Wiener, Claude Shannon şi Marshall McLuhan, toţi având greutate în cercurile artistice din New York în care mă învârteam atunci. În special Cage preluase ideea lui McLuhan conform căreia, prin inventarea tehnologiilor electronice, am externalizat sistemul nostru nervos central - adică minţile noastre - şi acum trebuia să presupunem că "există o singură minte, cea pe care o împărtăşim cu toţii".