Vrei să-ți îmbunătățești calitatea vieții fără să-ți dai peste cap rutina zilnică?

Începe cu Născuți să fim în mișcare. Aceasta nu este doar o carte, ci asul tău din mânecă pentru un corp mai rezistent și o sănătate optimă. Indiferent de situația financiară, vârstă sau ocupație, acest volum este conceput să fie companionul tău de zi cu zi și ghidul tău către o stare de bine.

După decenii petrecute lucrând cu sportivi profesioniști, olimpici și chiar membri ai forțelor speciale ale Marinei SUA, Kelly și Juliet Starrett, pionierii mobilității, au început să studieze moduri de ameliorare a condiției fizice pentru majoritatea oamenilor.

Cum putem să ne simțim bine și să funcționăm optim pe măsură ce înaintăm în vârstă? Cum contracarăm efectele dependenței de tehnologie, ale vieții sedentare și ale altor obiceiuri moderne asupra nevoii naturale a corpului nostru de se mișca?

Răspunsurile se găsesc într-o carte care îți oferă:

· Practici simple de mobilitate pentru a-ți lărgi paleta de mișcări și a evita accidentările

· Trucuri simple pentru a integra mai multă mișcare în viața ta de zi cu zi, a scăpa de obiceiurile sedentare și a-ți recăpăta vitalitatea

· Sfaturi nutriționale și de igienă a somnului

· Exerciții de respirație țintite pentru o gestionare mai bună a stresului și a durerii

· Planuri complete de îmbunătățire a mobilității, de eliminare a durerii și creștere a calității vieții

Era anul 2000, iar noi ne aflam în Chile pentru a participa la Campionatul Mondial de Rafting ce urma să aibă loc pe râul Futaleufu. Deşi nu ne cunoscuserăm niciodată înainte, amândoi vâsleam profesionist pe râu de ceva timp - o alegere exotică de carieră în Statele Unite, dar nu neobişnuită în alte ţări. Deşi raftingul este cel mai neconvenţional sport pe care ţi-l poţi imagina aici, el este popular în Europa de Est, Australia, Noua Zeelandă şi Japonia. Echipele din unele ţări sunt chiar finanţate de guvernele lor. În acel an, echipa feminină a SUA era formată din sportive cu foarte multă experienţă, campioane cu o carieră lungă, câteva dintre ele legende ale raftingului. Echipa masculină era ceva mai pestriţă, un grup de dependenţi de adrenalină care descoperiseră că puteau să facă bani riscându-şi vieţile pe râuri din clasa a V-a de dificultate - cursuri de apă lungi, complexe şi periculoase. Ne-am văzut pentru prima dată atunci când atât echipa masculină, cât şi cea feminină au mers la râu pentru o primă cursă de antrenament. A fost dragoste la prima vedere. În limba indigenă mapuche, Futaleufu înseamnă „Râul Mare". Localnicii din vale îi spun zonei un paisaje pintado por Dios - un peisaj pictat de Dumnezeu. Momentul în care ne-am cunoscut a părut, cum să spun, de legendă. Ne-a schimbat complet viaţa. Cele două grupuri s-au pregătit de cursă, timp în care am discutat şi am flirtat într-un mod pe care doar un vâslaş l-ar putea aprecia - şi care s-a dovedit a fi premonitoriu. Juliet a strâns vesta de salvare a lui Kelly, el a slăbit-o pe a ei, un mod de a râde fiecare de „stilul" de siguranţă al celuilalt. Juliet îşi purta vesta de salvare strânsă pentru că, precum coechipierele ei, era pragmatică. (Nu e o întâmplare că a vâslit la două campionate mondiale şi a câştigat cinci titluri naţionale.) Dacă se întâmplă să cazi în apă şi vesta ta de salvare nu e bine strânsă, va pluti deasupra capului, nu-ţi va ţine corpul la suprafaţă şi, prin urmare, nu te va ajuta să te salvezi. În schimb, în ceea ce-i priveşte pe Kelly şi pe coechipierii lui, ei aveau o tradiţie de a nu-şi strânge prea tare vestele de salvare, alegând în mod imprudent - poate chiar teribilist - confortul în detrimentul siguranţei. Nu e o idee bună să faci asta.