Prefață 

Deși Robin a scris articole pentru blogul său pe diverse subiecte de mai bine de zece ani, cartea pe care o ai acum în mâini — sau în fața ochilor, pe ecran — nu ar fi existat dacă nu ar fi avut Kevin inițiativa. În 2013, Kevin s-a gândit să-și încerce a doua oară șansa la doctorat, însă, în schimb, l-a abordat pe Robin cu propunerea de a sări peste formalitățile academice și pur și simplu să vorbească și să lucreze împreună, informal, ca student și coordonator. Acesta este rodul colaborării noastre: un fel de teză de doctorat. 

Și presupunem că asta te face pe tine, dragă cititorule, unul dintre membrii comitetului doctoral. Totuși, spre deosebire de o teză convențională, această lucrare are mai puține pretenții la originalitate. Ideea noastră de bază — aceea că suntem în mod strategic orbi față de aspecte-cheie ale motivelor noastre — a existat sub o formă sau alta de mii de ani. E o idee avansată nu numai de poeți, dramaturgi și filosofi, dar și de nenumărate suflete înțelepte și bătrâne, cel puțin atunci când le prinzi în intimitate și în dispoziția potrivită. Cu toate acestea, considerăm că ideea a fost neglijată în scrierile academice; poți citi un munte de cărți și tot să nu dai de ea. În cazul lui Robin, e perspectiva pe care ar fi fost cel mai dornic să o audă la începutul carierei sale în cercetare, pentru a-l ajuta să evite drumurile închise. 

Așadar sperăm ca măcar viitorii cercetători să găsească cel puțin o carte în bibliotecă potrivită să expună limpede această idee. Pe măsură ce aducem ultimele retușuri acestei cărți, observăm că gândurile noastre sunt în cea mai mare parte altundeva. Se întâmplă așa pentru că, parțial, alte sarcini și proiecte vociferează cerându-ne atenția, dar și pentru că este foarte dificil să ne uităm îndelung și curioși la motivațiile noastre egoiste, la ceea ce am numit „elefantul din creier“. Chiar și noi, autorii unei cărți pe această temă, suntem ușurați că avem șansa de a privi în altă parte, lăsându-ne mințile să rătăcească spre subiecte mai sigure, mai confortabile. Suntem destul de curioși să vedem cum va reacționa lumea față de cartea noastră. Recenziile timpurii au fost aproape în unanimitate pozitive și ne așteptăm ca cititorul tipic să accepte aproximativ două treimi din aserțiunile noastre privind motivațiile și instituțiile umane. Cu toate acestea, ne vine greu să ne imaginăm cum teza centrală a cărții ar ajunge să fie larg acceptată de vreo populație extinsă, chiar și în rândul oamenilor de știință. Întrucât minți mai luminate decât ale noastre au avansat de multă vreme idei similare, dar fără vreun efect vizibil, suspectăm că mințile și culturile umane trebuie să conțină suficienți anticorpi care să țină la distanță astfel de concepte. Desigur, nicio lucrare de acest tip nu se concretizează fără sprijinul comunității. Le suntem recunoscători pentru sfaturi, feedback și încurajări unei game largi de colegi, prieteni și membri ai familiei: 

• Agentului nostru literar, Teresa Hartnett, precum și editorilor, Lynnee Argabright și Joan Bossert. 

• Pentru feedback asupra primelor versiuni: Scott Aaronson, Shanu Athiparambath, Mills Baker, Stefano Bertolo, Romina Boccia, Joel Borgen, Bryan Caplan, David Chapman, Tyler Cowen, Jean-Louis Dessalles, Jay Dixit, Kyle Erickson, Matthew Fallshaw, Charles Feng, Joshua Fox, Eivind Kjørstad, Anna Kruptisky, Brian Leddin, Jeff Lonsdale, William MacAskill, Dave McDougall, Geoffrey Miller, Luke Muelhauser, Patrick O’Shaughnessy, Laure Parsons, Adam Safron, Carl Shulman, Mayeesha Tahsin, Toby Unwin și Zach Weinersmith. 

• Robin nu a obținut niciun tip de sprijin financiar pentru această carte și cercetarea presupusă de scrierea ei, altul decât cel oferit de libertatea de a fi profesor titular. Pentru acest privilegiu neobișnuit, Robin le mulțumește din suflet colegilor de la George Mason University. • Pentru sprijinul suplimentar, încurajări, idei și inspirație, Kevin ar dori să le mulțumească lui Nick Barr, Emilio Cecconi, Ian Cheng, Adam D’Angelo, Joseph Jordania, Dikran Karagueuzian, Jenny Lee, Justin Mares, Robin Newton, Ian Padgham, Sarah Perry, Venkat Rao, Naval Ravikant, Darcey Riley, Nakul Santpurkar, Joe Shermetaro, Prasanna Srikhanta, Alex Vartan și Francelle Wax, cu mulțumiri speciale lui Charles Feng pentru sugestia de a gândi cartea precum o teză de doctorat și lui Jonathan Lonsdale pentru sugestia de a căuta un „îndrumător doctoral“. De asemenea, Kevin le este în mod deosebit recunoscător pentru sprijin părinților săi, Steve și Valerie, precum și soției sale, Diana. 

• În sfârșit, lui Kevin i-ar plăcea să-i mulțumească lui Lee Corbin, mentorul și prietenul său de 25 de ani. Acest proiect nu ar fi fost posibil fără influența lui Lee.