Întrunirea acţionarilor, sau, mai bine zis, revolta, a avut
loc pe 21 aprilie la Grand Hyatt Hotel din Manhattan. Era o zi
nefiresc de rece, aproape hibernală, dar potrivit de mohorâtă
ţinând cont de circumstanţe. Cu două săptămâni în urmă ştirea
că Nicholas Spencer, preşedintele şi directorul executiv al Genstone,
murise într-un accident în timp ce zbura cu avionul său
personal spre San Juan fusese întâmpinată cu o sinceră durere.
Compania lui aştepta să primească “binecuvântarea”
Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente (AAM) pentru
un vaccin care prevenea dezvoltarea celulelor canceroase şi,
totodată, stopa evoluţia bolii la cei deja afectaţi - un agent
preventiv şi un leac, de a cărui descoperire era singurul
responsabil. Şi-a denumit compania “Gen-stone”, o referire la
piatra Rosetta care dezvăluise limba Egiptului antic şi
permisese cunoaşterea remarcabilei lui culturi.
Ştirea dispariţiei lui Spencer a fost urmată rapid de
anunţul preşedintelui consiliului de administraţie al Gen-stone
conform căruia experimentarea vaccinului întâlnise numeroase
obstacole şi acesta nu putea fi supus spre aprobare AAM întrun
viitor previzibil. Anunţul mai spunea că de la companie
fuseseră furate zeci de milioane de dolari, aparent de către
Nicholas Spencer.
Sunt Marcia DeCarlo, cunoscută mai bine sub numele de
Carley, şi chiar în timp ce stăteam în sectorul împrejmuit cu
frânghie, destinat ziariştilor, la întrunirea acţionarilor,
observând feţele furioase sau uluite sau înlăcrimate din jurul
meu, nu-mi venea să cred ceea ce auzeam. Se părea că Nicholas
Spencer, Nick, fusese un hoţ şi un escroc. Vaccinul
miraculos nu era decât rodul imaginaţiei lui debordante şi al
desăvârşitei arte de a convinge. Îi înşelase pe toţi aceşti oameni
care investiseră atâţia bani în compania lui, adesea economiile