Tăcută ca un şoricel, fetiţa stătea pe alee cu privirea aţintită asupra cuplului de tineri care se plimbau pe strada sărăcăcioasă dinspre port. Hainele curate şi râsetele lor îi distingeau de restul locuitorilor din cartier. Cei doi mâncau plăcinte cu carne. Fetiţa adulmecă pofticioasă mireasma îmbietoare. Domnul înalt făcu un gest brusc cu mâna în care ţinea plăcinta, şi o bucată mare căzu pe strada murdară. Însă el nu păru să observe. Cu acea răbdare pe care ţi-o dă teama, copila îi aşteptă pe cei doi să se îndepărteze suficient. Nu riscă însă să aştepte prea mult, întrucât exista posibilitatea ca un câine sau un şobolan să-i fure plăcinta. Când consideră că era în siguranţă, ţâşni ca din puşcă, înhăţă bucata de plăcintă şi o îndesă în gură. Era caldă încă şi i se păru cea mai bună mâncare pe care o gustase vreodată. Apoi doamna aruncă o privire în urmă. Copila îngheţă pe loc, sperând să nu fi fost observată. Învăţase repede că e mai bine să nu fii văzut. Băieţii Răi aruncau cu pietre după ea, şi mai era şi Bărbatul Rău care o ademenise la el cu un cârnat şi o luase în braţe, apoi începuse să o pipăie cu mâini fierbinţi. Voia s-o mănânce – se gândise ea –, dar îi dăduse drumul repede cînd îl muşcase de limbă. Bărbatul fugise după ea, strigându-i tot felul de cuvinte urâte, până cînd ea reuşise să se strecoare pe sub un gard dărăpănat şi să se ascundă într-un morman de gunoi. Acolo mâncase cârnatul, şi de atunci se păzise de Bărbatul Rău şi de toţi bărbaţii care aveau privirea aceea ciudată. Doamna cea drăguţă, cu părul negru, ridică din sprânceană şi spuse zâmbind:

— Avem un mic vagabond pe urmele noastre, Thomas. Deşi zâmbetul femeii era blând, copilul începu să bată în retragere, către alee. Doamna îngenunche, astfel încât ochii ei albaştri erau la acelaşi nivel cu cei ai copilei.

— Nu trebuie să fugi, draga mea. Putem să o împărţim, e destulă. Şi-i întinse ademenitor ce mai rămăsese din plăcinta ei. Copila ezită, amintindu-şi de Bărbatul Rău, care o ademenise tot cu mâncare. Dar acum era vorba de o doamnă, iar plăcinta mirosea atât de bine! Înaintă şi înşfăcă bucata de plăcintă din mâna doamnei. Făcu apoi câţiva paşi înapoi, urmărindu-i prevăzătoare cu privirea pe binefăcătorii ei.