O teorie psihanalitică generală asupra adicției Lance Dodes Adicția a fost înțeleasă greșit și tratată inadecvat în aproape toată istoria omenirii, din cauza faptului că nu i-a fost recunoscută natura psihologică. În ciuda aspectelor fizice ale dependenței de substanțe, natura acesteia sau cauza care stă la baza formării sale nu este influențată, conform numeroaselor dovezi, de aceste aspecte fizice (Dodes, 2002, 2009). Într-adevăr, în ciuda diverselor sale forme de suprafață, care le includ atât pe cele focalizate pe substanțe, cât și pe cele care nu au la bază o substanță, adicția este un singur simptom psihologic și un subset al simptomelor psihologice pe care le numim compulsii.1 Eșecul în recunoașterea acestui lucru a dus la etichetarea fiecărui tip de comportament de adicție ca entitate de diagnostic separată. Astfel, o adicție care presupune consumul compulsiv de alcool a devenit „alcoolism“, în timp ce adicțiile care implică alte droguri au devenit „tulburări de abuz de substanțe“, iar fiecare dintre adicțiile care nu sunt legate de droguri/alcool și care au drept obiect jocurile de noroc, mâncarea și actele sexuale au primit o etichetă distinctă de diagnostic, ca și cum ar fi diferite unele de celelalte. Divizarea adicției a trecut cu vederea faptul clinic că oamenii tind să își schimbe tipul de adicție — adică ținta comportamentului lor compulsiv — de la o zonă la alta sau dependența de care suferă tinde să aibă simultan mai multe puncte de interes („adicții multiple“). Spre exemplu, 30 % până la 40 % dintre jucătorii compulsivi suferă de alcoolism, iar o evoluție a adicției frecvent întâlnită în clinicile care tratează dependența de jocuri de noroc este cea a abuzului de mai multe droguri în adolescență, urmat de alcoolism în a treia decadă de viață și de jocuri de noroc compulsive în a patra decadă. Cea mai importantă constatare este, desigur, aceea că, odată înțeles, mecanismul psihologic este același pentru toate aceste puncte de interes ale adicției. În acest capitol, voi trece pe scurt în revistă teoriile psihanalitice privind natura psihologică a adicției, înainte de a descrie un punct de vedere actual, despre care am scris de mulți ani, și implicațiile acestuia pentru tratament.