Când se gândea la cât de bine îi merg planurile de a găsi perechea potrivită
pentru cei patru copii adulți ai săi,King Knight se simţea de-a dreptul
mândru.Era pe cale să realizeze cea mai minunată capodoperă a vieţii lui.Nepoţi.
Plimbându-se prin grădina de trandafiri,King îşi notă în gând să-i spună lui Cyril
Beech,grădinarul principal,să aranjeze gardul viu pentru a face intrarea mai
largă.Cei patru copii ai săi nu vor mai intra câte unul în grădina de trandafiri
atunci când vor veni acasă.King zâmbi,savurând imensa satisfacţie de a şti că
planurile lui ticluite cu mare grijă se desfăşurau atât de bine.Nici vederea
bătrânului grădinar mereu ursuz nu reuşi să-i alunge buna dispoziţie.
Deşi mirosul înţepător al îngrăşământului pe care Cyril îl împrăştia cu
generozitate la rădăcinile bobocilor de trandafiri sădiţi de regretata lui soţie îl
făcea să-i lăcrimeze ochii,King nu se întoarse să plece.
În timp ce King se apropia,Cyril îşi ridică capul său încărunţit,cu obişnuita lui
şapcă cocoţată nesigur în vârful capului.O jachetă veche,purtată peste o cămaşă
de lână la care se adăuga o cravată tricotată,atârna larg pe trupul lui uscăţiv.De
când îl cunoştea,mai întâi lucrând pentru soţia lui,iar acum pentru el,Cyril păruse
întotdeauna foarte bătrân.Grădinarul îi aruncă una din privirile lui fixe care,
datorită sprâncenelor stufoase,îi amintea lui King de o bufniţă mioapă.
-Bună dimineaţa,sir,mormăi Cyril atingându-şi cozorocul cu un deget murdar.
Da,este într-adevăr,îl aprobă King.Deşi n-ar strica câteva raze de soare,adăugă
el.Soarele era ceea ce-i lipsea cel mai mult în Anglia,pe lângă faptul că soţia lui
nu mai era alături de el.Nu se abţinu să nu-l întrebe pe grădinar: Substanța asta
urât mirositoare este îngrăşământul pe care mi-ai cerut să-l comand la ferma de
ciuperci?Atingând-o aproape cu dragoste,Cyril ridică o mică cantitate în mâna
lui fără mănuşă.