Capitolul unu

 Am luat cu mine moneda norocoasă. Nu știu de ce am făcut-o. Trecusem pe lângă ea de sute de ori fără să o privesc măcar o secundă în timp ce un strat subțire de praf i se forma pe margine. Dar era ceva în felul în care stătea acolo în seara asta, pe același raft de cărți unde stătuse neatinsă timp de trei ani. În seara asta, jur că părea... Norocoasă. Mă strâmb când îmi vine acel cuvânt în minte, urmat de imaginea unor ochi albaștri și a unui păr lung și castaniu, o imagine care niciodată nu întârzia să apară. Norocul era pentru mama, nu pentru mine. Dar tot îmi îndes mâna în buzunar pentru a simți metalul neted, unghia de la degetul mare găsind crestătura familiară din margine, chiar deasupra capului lui Washington. 

– O să fie distractiv, îmi șoptește tata, întorcându-se de la coada de unde se cumpărau biletele de joc ca să-mi arunce un zâmbet mare și orbitor de optimist. Un zâmbet care se preface că nu ne-am petrecut ultimii trei ani dinainte de această seară evitând absolut orice ne-ar fi putut aminti de ea. Eu pufnesc. 

– Distractiv nu e în nici un caz primul cuvânt care îmi vine în mine, șoptesc în timp ce studiez încăperea, măsurând cu privirea acea grădină zoologică – strângerea lunară de fonduri la bingo din districtul școlar Huckabee. Chiar și după tot acest timp în care n-am fost aici, aproape nimic nu s-a schimbat. Privirea mea trece de două femei în vârstă prinse într-o luptă corp la corp pentru un loc aproape de scenă, trecând apoi la Tyler Poland și colecția lui de pietre, așezate cu grijă în ordinea mărimii, deasupra biletelor lui mult râvnite de bingo. Haotic poate. Haotic ar fi un cuvânt mai potrivit. Dar nici măcar haosul creat de persoanele în vârstă certându-se și de colecțiile neprețuite de pietre nu îmi alungă neliniștea de a fi aici. Și nu doar din cauza a ceea ce a însemnat acest loc pentru mine și pentru mama. Nu există un loc mai nepotrivit în care aș putea fi acum, după ce mi-am distrus întreaga viață socială acum trei săptămâni la bal. Din nefericire, viața mea socială fiind ruinată, nu am avut absolut nici o scuză ca să nu pot merge. 

Și nu pot vorbi cu tata despre ce s-a întâmplat – sau despre orice altceva –, deci iată-mă aici! Făcându-mi loc prin mulțime cu o bulină roșie prinsă în piept, mai ceva ca în Litera stacojie, în timp ce tata se folosește fără rușine de această strângere de fonduri pentru a avea un fel de reuniune de liceu, deoarece este seara în care prietenul lui cel mai bun, Johnny Carter, se mută înapoi în oraș după douăzeci de ani pentru a avea grijă de mama lui. Dacă vrei să te întorci în timp în mijlocul societății din Huckabee, aceasta e cu siguranță cea mai bună modalitate, fiindcă jumătate din absolvenții clasei lor probabil se află undeva în această sală. O dată pe lună, cantina școlii elementare este transformată într-o audiție de grup pentru o compilație rurală din Pennsylvania între serialul Dependența mea ciudată și wrestlingul profesionist. Nu mă credeți? Prin clasa a cincea, doamna Long, o profesoară dulce ca un înger, i-a tras una în față lui Sue Patterson pentru că suspecta că nu alegea intenționat numerele B.