nainte de ora zborului am fost invitată să iau masa de prânz la un club londonez împreună cu un miliardar despre care fusesem asigurată că are valori liberale certe. Îmbrăcat neprotocolar, într-o cămaşă descheiată la gât, mi-a vorbit despre noul software la care lucra; cu ajutorul acestuia, organizaţiile vor putea să-i identifice pe angajaţii cei mai predispuşi spre trădare sau fraudă. Ar fi trebuit să discutăm despre revista literară pe care avea de gând s-o înfiinţeze, dar, din păcate, a trebuit să plec înainte de a ajunge la subiectul respectiv. 

A insistat să plătească el un taxi către aeroport, ceea ce mi-a fost util, dat fiind că eram în întârziere şi aveam o valiză grea. Miliardarul se grăbise să-mi ofere un rezumat al vieţii lui, care începuse anost şi se încheiase - evident - cu el în persoana bărbatului relaxat şi prosper care şedea acum în faţa mea. M-am întrebat dacă nu cumva ceea ce-şi dorea era să devină scriitor, revista literară fiind doar rampa de lansare. O sumedenie de oameni vor să devină scriitori; nu există nici un motiv pentru a crede că nu-ţi poţi clădi o carieră literară cu ajutorul banilor, iar el folosise metoda asta pentru a intra şi a ieşi dintr-o mulţime de situaţii. Menţionase că lucra la un plan de a-i elimina pe avocaţi din viaţa cetăţenilor obişnuiţi. 

Dezvolta de asemenea proiectul unei ferme eoliene plutitoare suficient de vaste încât să găzduiască întregul personal de întreţinere: platforma uriaşă putea fi amplasată în largul mării, îndepărtând astfel turbinele dizgraţioase de fâşia de coastă unde spera el să-şi lanseze proiectul şi unde, întâmplător, deţinea o casă. Duminicile cânta la baterie într-o formaţie rock doar aşa, de divertisment. Aştepta venirea pe lume a celui de-al unsprezecelea copil - ceea ce nu e chiar atât de îngrijorător pe cât pare, dacă te gândeşti că adoptase cândva, împreună cu soţia lui, cvadrupleţi din Guatemala. Îmi era greu să asimilez tot ce-mi povestea. 

Chelneriţa revenea mereu cu alte preparate - stridii, sosuri, vinuri speciale. Iar el se lăsa uşor distras, aidoma unui copil cu prea multe cadouri de Crăciun. Însă când m-a condus la taxi, mi-a urat distracţie plăcută la Atena, deşi nu-mi amintesc să-i fi spus că într-acolo plecam.