Era abia după-amiază, dar soarele apusese deja, când trei jandarmi ai Țarului își ocupară pozițiile în fața Institutului Smolnîi pentru fetele din înalta societate. Era un lucru neobișnuit să vezi în ultima zi a anului școlar polițiști în fața celui mai prestigios internat de fete din Sankt Petersburg, dar iată, aici erau, imposibil de confundat în paltoanele lor militărești, gri-închis, cu săbiile scânteietoare și căciulile din blană de miel, cu șiret din păr de cal. Unul pocnea nerăbdător din degete, altul își deschidea și închidea tocul din piele al revolverului Mauser, iar al treilea stătea neclintit, cu picioarele depărtate și degetul mare prins de curea. În spatele lor se îngrămădeau în așteptare sănii trase de cai, împodobite cu blazoane roșii-aurii, precum și câteva limuzine strălucitoare. Fulguia, dar zăpada nu se vedea decât în licărirea felinarelor și în lumina galbenă a automobilelor care treceau pe stradă.
Era a treia iarnă din Marele Război și părea cea mai întunecată și lungă de până atunci. În spatele porții negre, din capătul aleii pavate, se înălțau în amurgul timpuriu splendidele coloane albe ale Institutului, ca un transatlantic care plutește în ceață. Nici măcar acest internat, patronat de Țarină și frecventat de fiicele aristocraților și profitorilor de război, nu mai reușea să asigure hrana elevelor sale sau să încălzească dormitoarele. Anul școlar se încheia mai devreme decât de obicei. Bogații sufereau și ei de pe urma lipsurilor. Puțini își mai puteau permite combustibilul pentru automobile, iar trăsurile reveniseră la modă.