A fi cel mai mic din trei fraţi are, în mod cert, avantaje. Fraţii mei au intrat amândoi în încurcături mari în perioada liceului. Nimeni nu se aşteaptă din partea mea să le calc pe urme. Nu iau decât note de zece la şcoală, nu obişnuiesc să mă încaier şi încă de la vârsta de unsprezece ani am ştiut ce vreau să mă fac când aveam să cresc mare. Sunt, cum s-ar zice, copilul de aur din mi familia1, cel despre care toată lumea îşi închipuie că nu va da niciodată de necaz. Prietenii ştiu că am ceva nebunesc şi rebel în mine, însă familia mea habar n-are. N-am ce să fac – sunt un Fuentes şi atitudinea rebelă e adânc înrădăcinată în genele mele. Puştiul pe care ai mei îl văd la suprafaţă nu e întocmai la fel şi pe dinăuntru şi n-am de gând să schimb chestia asta. Mi-am jurat să nu abdic niciodată de la ţelul meu suprem, acela de a merge la colegiu şi a studia aeronautica, dar până atunci câteva riscuri fizice n-au ce să strice, mai ales că-mi alimentează nevoia de adrenalină. Mă aflu la poalele unei formaţiuni stâncoase din Canionul Boulder, împreună cu patru dintre amicii mei. Jack Reyerson a adus cu el echipamentul pentru căţărat, dar nu am niciun chef s-aştept să-mi leg tot harnaşamentul ăla pe mine.