Iată tot ce ştiu eu despre Franţa: Madeline1, Amélie2 şi Moulin Rouge. Turnul Eiffel şi Arcul de Triumf, deşi habar nam la ce foloseşte de fapt vreunul dintre ele. Napoleon, Maria Antoaneta şi o mulţime de regi numiţi Ludovic. Nu sunt sigură nici ce au făcut aceştia, dar cred că e ceva în legătură cu Revoluţia franceză, care are o legătură cu Ziua Bastiliei. Muzeul de artă se numeşte Luvru şi are forma unei piramide, iar în el sălăşluieşte Mona Lisa, împreună cu o femeie căreia îi lipsesc braţele. Şi că sunt cafenele sau bistrouri sau cum le-or mai fi zicând la fiecare colţ de stradă. Şi mimi. Mâncarea se presupune a fi gustoasă, iar oamenii beau mult vin şi fumează multe ţigarete. Am auzit că nu le plac americanii şi nu le plac adidaşii albi3. În urmă cu vreo câteva luni, tata m-a înscris la o şcoală cu internat. Ghilimelele pe care le-a pus în aer practic au păcănit pe linia de telefon când a declarat că trăitul în străinătate este „o bună experienţă educativă” şi un „suvenir pe care îl voi preţui veşnic”. Mda. Suvenir. Şi i-aş fi atras atenţia că a folosit greşit cuvântul ăsta dacă n-aş fi intrat deja în panică. De la anunţul lui, am încercat să ţip, să implor, să argumentez şi să plâng, dar nimic nu l-a putut convinge să 1 Madeline este o serie foarte populară de cărţi pentru copii scrisă de Ludwig Bernelmans, a cărei acţiune se petrece în şcoala catolică din Paris. Are numeroase ecranizări şi adaptări pentru seriale de televiziune. 2 Amélie (cu titlul original Le fabuleux destin d’Amélie Poulain) este o comedie romantică din 2001, cu Audrey Tatou în rolul protagonistei. A primit numeroase premii (Cesar, BAFTA, European Films Award) şi a avut cinci nominalizări la Oscar. 3 Ironie la adresa ghidurilor turistice americane care recomandă, mai în glumă, mai în serios, în special femeilor, să nu poarte tenişi sau orice fel de încălţăminte sport de culoare albă, ca turişti în Paris, deoarece europenii consideră acest tip de încălţăminte e destinată sportului, nu mersului pe stradă.