Ţinuturile pustii este al treilea volum al unei poveşti mai lungi, inspirate şi, într-o anumită măsură, îndatorate poemului epic al lui Robert Browning Infantele Roland la Turnul Întunecat sosit-a. Primul volum, Pistolarul, povesteşte cum Roland, ultimul pistolar dintr-o lume care „a mers mai departe“, îl urmăreşte şi în sfârşit îl ajunge din urmă pe omul în negru, un vrăjitor pe nume Walter care reclamase perfid prietenia tatălui lui Roland în zilele când unitatea Lumii de Mijloc încă rezista. A-l prinde pe acest aruncător de vrăji semiuman nu este scopul ultim al lui Roland, ci doar un pas de-a lungul drumului spre puternicul şi misteriosul Turn Întunecat, care se înalţă în nexul timpului. Cine este, de fapt, Roland? 

Cum arăta lumea lui înainte să „meargă mai departe“? Ce este Turnul şi de ce îl caută el? Avem doar răspunsuri fragmentare. Roland este în mod evident un soi de cavaler, unul dintre cei a căror sarcină este să menţină aşa cum este (sau poate să răscumpere) o lume pe care Roland şi-o aminteşte ca fiind „plină de iubire şi lumină“. Cât de aproape este de fapt amintirea lui Roland de felul în care arăta lumea rămâne însă o întrebare fără răspuns. Ştim că a fost forţat să treacă de timpuriu printr-o probă de bărbăţie, după ce a descoperit că mama lui a devenit amanta lui Marten, un vrăjitor mult mai mare decât Walter; ştim că Marten a pus la cale ca Roland să descopere aventura mamei sale, aşteptându-se ca el să nu treacă proba bărbăţiei şi să fie „trimis la Vest“, în pustiu; ştim că Roland a zădărnicit planurile lui Marten, trecând testul. Mai ştim că lumea pistolarului e înrudită cu a noastră într-un chip straniu, dar fundamental, şi că e posibil să treci dintr-o lume în alta. La o haltă pe un drum de diligenţe de mult părăsit, care străbate deşertul, Roland întâlneşte un băiat pe nume Jack, care a murit în lumea noastră, un băiat care a fost, de fapt, împins în calea unei maşini la un colţ de stradă din centrul Manhattanului. 

Jake Chambers a murit sub ochii omului în negru – Walter – şi s-a trezit în lumea lui Roland. Înainte să-l ajungă pe omul în negru, Jake moare din nou... acum deoarece pistolarul, pus în faţa celei mai cumplite alegeri din viaţa sa, a ales să-l sacrifice pe acest fiu simbolic. Având de ales între Turn şi copil, Roland alege Turnul. Ultimele cuvinte ale lui Jake, adresate pistolarului înainte să cadă în abis, sunt: „Du-te, atunci – există alte lumi în afară de astea.“ Confruntarea finală dintre Roland şi Walter are loc pe o golgotă prăfuită alcătuită din oase sfărâmate. Omul în negru îi prezice lui Roland viitorul, folosind un pachet de cărţi de tarot. Trei cărţi foarte ciudate – Prizonierul, Stăpâna Umbrelor şi Moartea („dar nu pentru tine, pistolarule“) – sunt aduse în mod special în atenţia lui Roland. Al doilea volum, Alegerea celor trei, începe pe malul Mării Vestului, nu la mult timp după ce confruntarea lui Roland cu Walter a luat sfârşit. Pistolarul, istovit, se trezeşte în toiul nopţii şi descoperă că mareea a adus cu ea o mulţime de creaturi târâtoare, carnivore – „homaroşenii“. Înainte să poată ieşi din zona lor limitată de acţiune, Roland a fost grav rănit ele, pierzându-şi primele două degete de la mâna dreaptă. Pe deasupra, este otrăvit de veninul homaroşeniilor şi, în vreme ce-şi reia drumul spre nord de-a lungul ţărmului Mării Vestului, starea lui se agravează... este poate pe moarte. 

Întâlneşte trei uşi care stau de la sine în picioare, pe plajă. Fiecare uşă se deschide – pentru Roland şi doar pentru Roland – în lumea noastră; în oraşul în care a trăit Jake, de fapt. Roland vizitează New Yorkul în trei momente de-a lungul continuumului nostru temporal, deopotrivă în încercarea de a-şi salva viaţa şi de a-i alege pe cei trei care trebuie să-l însoţească în drumul către Turn. Eddie Dean este Prizonierul, un dependent de heroină din New York, de la sfârşitul anilor ’80. Roland păşeşte prin uşa de pe plaja din lumea sa şi pătrunde în mintea lui Eddie Dean când acesta, aflat în slujba unui om pe nume Enrico Balazar, drept samsar de droguri, aterizează la Aeroportul JFK. De-a lungul grelelor aventuri prin care trec împreună, Roland izbuteşte să obţină o cantitate mică de penicilină şi să-l aducă pe Eddie Dean înapoi în lumea sa. Eddie, un narcoman care descoperă că a fost dus împotriva voinţei sale într-o lume în care nu există droguri (şi nici pui prăjit Popeye’s, la o adică), nu e deloc bucuros că se află acolo. A doua uşă îl duce pe Roland la Stăpâna Umbrelor – de fapt, două femei într-un singur corp. De data aceasta, Roland se trezeşte în New York la începutul anilor ’60, faţă în faţă cu o tânără activistă pentru drepturile civile ţintuită într-un scaun cu rotile, pe nume Odetta Holmes. Femeia care se ascunde înăuntrul Odettei este apriga şi veninoasa Detta Walker. Când această fiinţă cu personalitate dublă este adusă în lumea lui Roland, consecinţele sunt nesigure pentru Eddie şi pentru pistolarul tot mai bolnav. Odetta crede că trăieşte fie un vis, fie o iluzie; Detta, animată de un intelect mai brut şi mai direct, se dedică trup şi suflet misiunii de a-i ucide pe Roland şi Eddie, pe care îi vede ca pe doi diavoli albi, hotărâţi să o tortureze.