Marchizul de Revers le z ri pe ă distinsa Sarah Palmer
şi pe mătuşa ei, lady Tallien, înainte ca ele să-l zărească,
şi dispăru imediat după cel mai apropiat colţ. Se simţea
oarecum în siguranţă, pierdut în mulţimea de la Marea
Expoziţie (№ I) – un adevărat succes, judecând după cei
peste patruzeci de mii de vizitatori îngrămădiţi zilnic
după arcadele din oţel şi sticlă de un strălucit design
proiectate de Paxton. Fără a lua în seamă exponatele,
înaintă rapid prin mulţime, dorindu-şi doar să pună o
distanţă cât mai mare între el şi cele două doamne.
Sarah, care de abia acum începuse să iasă în lume, îl
viza drept o posibilă partidă – tendinţă ce reprezenta
întotdeauna pentru el un motiv de fugă. De asemenea
mătuşa ei, Bella, una dintre multele sale amante,
începuse să-l solicite în ultimul timp. Nu-şi propusese
nicio clipă să-şi schimbe statutul de burlac, nici acum şi
nici pe viitor, convins fiind că trebuia să meargă mai
departe.
Privind rapid peste umăr, nu zări nicio urmă de
pălărie roz cu pene unduitoare în mulţimea din spatele
său şi, uşurat, se hotărî ca data viitoare să le explice
foarte clar doamnelor Palmer că nu este un bărbat
disponibil. Dar nu astăzi, nu după două nopţi de femei şi
chefuri; azi era al naibii de obosit. Iar dacă Sarah Palmer
nu înţelegea că lui nici prin gând nu-i trecea să se
însoare, mătuşa ei în schimb ştia asta şi încă foarte bine,
aşa cum şi-ar fi dat seama orice persoană cu capul pe
umeri.