Frankl explică în conferinţa Evolution of Psychoterapy (Anna-heim, California, 1990), precum şi în cartea sa autobiografică Viktor Frankl - Recollections, cum tatăl său, Gabriel, a murit în ghetoul de el - cu bunurile risipite, cu toate valorile nimicite, suferind de foame, frig şi din pricina violenţei, aşteptând de la o oră la alta să fie exterminat - să considere că viaţa merită a fi trăită? Un psihiatru care a înfruntat astfel de vitregii este, cu siguranţă, unul pe care merită să îl ascultăm. Dacă nu el, cine altcineva ar putea privi înspre condiţia umană cu înţelepciune şi, totodată, cu compasiune? Cuvintele doctorului Frankl au un ton de o onestitate copleşitoare, fiindcă se întemeiază pe experienţe prea profunde pentru a fi înşelătoare. Ceea ce are el să ne comunice ne câştigă şi mai mult consideraţia din pricina poziţiei sale în cadrul Facultăţii de Medicină de la Universitatea din Viena şi, totodată, din cauza deja cunoscutelor clinici de logoterapie care continuă să apară în multe ţări, realizate după modelul renumitei sale Neurological Policlinic din Viena. Nu putem să nu comparăm abordarea sa teoretică şi terapeutică cu munca predecesorului său, Sigmund Freud. în calitate de medici, amândoi sunt preocupaţi în primul rând de natura şi tratarea nevrozelor. Freud găseşte că rădăcina acestor tulburări este anxietatea datorată unor cauze conflictuale inconştiente. Frankl distinge însă mai multe forme de nevroză, unele din acestea (nevrozele noogenice) spunând că se datorează eşecului pacientului de a găsi un sens pentru propria-i existenţă şi un sentiment de responsabilitate faţă de aceasta. Freud accentuează frustrarea din viaţa sexuală; Frankl - frustrarea „voinţei de sens". Astăzi, Europa este marcată de renunţarea la teoria lui Freud şi de îmbrăţişarea analizei existenţiale, care îmbracă mai multe forme - şcoala de logoterapie fiind una dintre acestea. la Theresienstadt (un soi de lagăr premergător de concentrare), cum mama sa, Elsa, a fost dusă direct, după sosirea la Auschwitz, în camera de gazare, cum fratele său, Walter, dimpreună cu familia lui au fost prinşi de nazişti în timp ce voiau să traverseze munţii spre Italia, sfârşind în cele din urmă într-un lagăr de exterminare, şi cum numai sora sa, Stella, a reuşit să scape emigrând în Australia, (n.trad.)