Prolog

 Stăteau pe bancă de parcă s-ar fi așezat după statură; fata, care era cea mai mică, la un capăt, cei doi frați, lângă ea. Aveau unu, trei și patru ani. Piciorușele subțiri le atârnau de pe suportul tare, însă, spre deosebire de copiii obișnuiți, ei nu le bâțâiau sau legănau, iar pantofii noi le atârnau nemișcați deasupra linoleumului lustruit. Pe chipuri nu li se citeau curiozitate, plictiseală sau nerăbdare. Toți trei priveau spre peretele alb din fața lor, de parcă se uitau la un desen animat cu Tom și Jerry. Văzută prin geam, scena aducea cu o fotografie – o schiță cu trei copii pe-o bancă. Stăteau acolo de aproape jumătate de oră. În curând urma să li se dea voie să se ridice, însă niciunul dintre adulții care-i priveau nu părea prea nerăbdător s-o facă. Recenta schimbare din viața copiilor va părea neînsemnată prin comparație cu ce-i aștepta de acum încolo. După ce vor ieși afară de aici, nimic nu va mai fi la fel. De data asta schimbarea va fi în bine, însă vor fi probabil și dezavantaje, care-n final ar putea cântări mai mult decât beneficiile. Aceasta era dilema cu care se confrunta grupul strâns în jurul mesei. 

— Mi-e teamă că da. Am luat în calcul toate variantele, însă asta ne recomandă experții. Copiilor trebuie să li se găsească adăposturi cât mai repede. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât le scad șansele să fie adoptați. Uitați-vă ce greu ne e să găsim o casă pentru băieți, prin comparație cu fata. Potențialii părinți sunt conștienți că succesul adaptării la un nou stil de viață depinde de vârsta cât mai fragedă a copilului. Peste doi ani, fata va avea aceeași vârstă pe care o are acum băiatul mai mic și atunci ne vom confrunta cu aceeași problemă și în cazul ei. Bărbatul trase adânc aer în piept și scoase la iveală un teanc de hârtii pentru a-și întări spusele. Erau rapoartele și evaluările psihiatrice ale experților care-i consultaseră pe copii. Ceilalți încuviințară din cap, cu chipuri posomorâte; cu toții, mai puțin tânăra, care fusese cea mai înverșunată împotriva acestei propuneri. Ea avea cea mai puțină experiență în cazurile legate de protecția copiilor și încă mai nutrea un crâmpei de speranță, pe care nenumăratele deziluzii o alungaseră de mult din sufletele celorlalți. — N-ar trebui s-o mai tergiversăm un pic? Nu se știe niciodată, poate vom reuși să găsim un cuplu dispus să-i accepte pe toți trei. Le aruncă o privire copiilor, care stăteau pe bancă precum niște statui din piatră. Ea își ținea brațele încrucișate strâns la piept, ca și cum încerca să-și împiedice duioșia și optimismul înnăscut să piară cu totul. Își aducea perfect aminte de felul în care arătau frații atunci când cazul lor atrăsese atenția autorităților: părul murdar și încâlcit, hainele nespălate și trupurile vlăguite. Ochii lor strălucitori pe chipurile murdare; obrajii brăzdați de lacrimi. Tânăra se răsuci spre ceilalți asistenți sociali, cu o expresie plină de tristețe. 

— Trebuie să existe o posibilitate. 

— M-am săturat de acest caz. Bărbatul cu rapoartele părea exasperat. Își verifică ceasul pentru a treia oară; le promisese copiilor săi că-i va duce la cinema. — Avem cupluri care se luptă pentru fetiță, însă foarte puține se arată interesate de băieți. Ar trebui să fim mulțumiți că am găsit această soluție; ar fi inutil să continuăm să alergăm după vreun ipotetic cuplu perfect. Au venit la noi toți potențialii părinți adoptivi și am periat lista cu cel mai fin pieptăn. Având în vedere condițiile actuale, acesta-i de departe cel mai satisfăcător rezultat. Nu mai era mare lucru de zis și încuviințară toți din cap, mai puțin tânăra. Ochii ei emanau disperare. 

— Dar par atât de apropiați. Mă tem că, dacă vor fi separați, vor rămâne marcați toată viața. De data asta rapoartele au fost scuturate atât de energic, încât curentul de aer rezultat a făcut să le fâlfâie părul celor de față. 

— Doi psihiatri, separat, au declarat în mod categoric că ar fi cel mai indicat să fie despărțiți cei doi frați mai mici. Băiatul și-a asumat rolul de protector față de sora sa mai mică. A sufocat-o cu toată dragostea și grija care lui i-au lipsit, chiar dacă nu e decât un copilaș. Nu vrea s-o lase singură; e tulburat din cauza stresului și a anxietății din pricina ei. Băiatul nu are decât trei ani, pentru numele lui Dumnezeu, zise bărbatul, oprindu-se ca să tragă aer în piept. Nu se pune problema să trebuiască să citim printre rânduri – rapoartele sunt elocvente. Separarea lor ar fi lucrul cel mai bun pentru amândoi. Relația lui cu ea e nesănătoasă. De fapt, băieții, amândoi, au fost mai afectați decât sora lor. La urma urmei, sunt mai în vârstă. Pe bancă se văzu o mișcare. Băiatul mai mic venise mai aproape de sora lui. Își pusese brațul în jurul umerilor ei și-o trăsese mai aproape. Ai fi crezut că-i auzise prin geam.