Rosie și-a smucit degetele de pe piatră, dar nu a deschis ochii când și-a dus mâna la piept, chiar deasupra inimii. Ea ura acele cuvinte. Părinții lui, binecuvântați-i, aleseseră asta, iar ea nu avea inima sau mintea la momentul respectiv să nu fie de acord. Acum și-ar fi dorit să aibă. Pacea nu-l ocolise pe Ian. Pacea fusese chiar acolo, așteptându-l, înconjurându-l. Pace doar. . . pur și simplu nu putea ajunge la el. Asta a fost diferit. Cel puțin pentru Rosie a fost. Trecuseră zece ani de când planurile lor de viitor – planuri care includeau diplome de facultate, casa cu o curte frumoasă, bebeluși și poate, dacă vrea Dumnezeu, bunici pe care și-ar putea petrece zilele la pensie răsfățându-și – s-au încheiat cu o armă pe care Rosie o avea. nici măcar nu știa că deține soțul ei. Zece ani de reluare a timpului pe care l-au petrecut împreună, iar și iar, căutând semnele că tot ceea ce au fost și tot ce ar fi trebuit să devină era o fațadă, pentru că trăiau două vieți diferite. Rosie crezuse că lucrurile sunt perfecte. Da, au avut probleme la fel ca toată lumea, dar nu s-a întâmplat nimic major. Dar pentru Ian? Viața lui nu fusese deloc perfectă. Lucrurile fuseseră o luptă. Nu unul constant. Nu ceva cu care se confruntase în fiecare zi. Ceea ce-i stătuseră gândurile și emoțiile fusese bine ascuns. Depresia lui fusese un ucigaș tăcut. Nu existase o singură persoană, nici familia sau prietenii lui sau măcar Rosie, care să fi văzut asta venind. Abia după mulți, mulți ani mai târziu, după o mulțime de căutări sufletești, Rosie și-a dat seama șubredă că viața lor nu fusese o minciună totală. Se luptase prin toate etapele durerii înainte de a ajunge la acel punct. Unele dintre ele fuseseră adevăr. Ian o iubise. Ea știa că asta era adevărat. O iubise cu tot ce era în el. Dragii de liceu. Așa fuseseră. Se căsătoriseră în vara după ce absolviseră și amândoi au muncit din greu pentru a-și face o viață, poate puțin prea grea, iar asta se adăugase la ceea ce îl tulburase. Petrecuse zile lungi la rafinăria de zahăr, în timp ce Rosie urma la Tulane, lucrând pentru o diplomă în educație. Au vorbit despre acele planuri – un viitor, unul pe care acum știa că Ian și-a dorit cu disperare mai mult decât orice. Avea douăzeci și trei de ani, aproape terminat cu diploma, și căutaseră prima lor casă când Rosie a primit un telefon de la poliție în timp ce era la brutăria părinților ei din oraș și i s-a spus să nu meargă acasă. Nu mai avea o lună de absolvire când Ian a sunat la poliție și le-a spus ce era pe cale să facă. Tocmai începeau procesul stresant de a solicita o ipotecă când ea a aflat că soțul ei de aproape cinci ani nu și-a dorit ca ea să vină acasă și să-l descopere. Trecuse cu o săptămână înainte de ziua lui când visul lor american de mers, de viață și de respirație s-a transformat într-o tragedie americană. Atâția ani, ea nu a înțeles niciodată de ce el a făcut ceea ce a făcut. Atâția ani în care a fost atât de al naibii de furioasă și al naibii de vinovată, simțind că ar fi trebuit să vadă ceva, că ar fi putut face ceva. Abia când a mers la Universitatea din Alabama și s-a înscris la programul de psihologie, a început să accepte că au existat semne de avertizare – semnale roșii pe care majoritatea oamenilor nu le-ar fi observat niciodată. Ea a învățat prin cursuri și prin propria ei experiență că depresia nu semăna deloc cu ceea ce credeau oamenii - ca ceea ce gândise ea. Ian a zâmbit și a trăit, dar făcuse asta pentru Rosie. Făcuse asta pentru familia și prietenii lui. El a zâmbit, a râs și s-a trezit în fiecare zi și a plecat la muncă, a făcut planuri și a avut duminicile leneșe cu ea, ca să nu-și facă griji pentru el sau să se simtă prost. Nu voia ca ea să simtă la fel cum simțea el. Și a continuat să facă asta până când nu a mai putut. În cele din urmă, vinovăția s-a transformat în regret, iar regretul s-a diminuat până când a devenit un sâmbure de emoție care va fi mereu acolo, indiferent de ce, atunci când ea și-a lăsat cu adevărat să se gândească unde ar fi ei, cine ar fi, dacă lucrurile ar fi fost. fost diferit. Și asta era, ei bine, era viața...

Descarca Scandaluri sub clar de luna de Jennifer L. Armentrout PDF, gratis.