Am devenit o societate de blegi. Detest să admit asta dar, din moment ce eu nu sunt un bleg, o voi face. În cea mai mare parte, oamenii sunt nişte blegi slabi, sclifosiţi, smiorcăiţi, trădători, bârfitori, fără coloană vertebrală şi îi lasă pe alții să îi calce în picioare. Oamenii prestează servicii proaste, iar noi le acceptăm fără a spune vreodată ceva despre asta. Le permitem prietenilor să ne spună lucruri dureroase, fără să spunem un cuvânt în apărarea noastră. Lăsăm ca guvernul – oameni pe care noi îi alegem şi ale căror salarii noi le plătim – să profite de noi, în loc să ripostăm, votându-le demiterea. Stăm în săli de cinematograf și lăsăm ca oamenii să scrie mesaje, să răspundă la telefon și să vorbească tare unul cu altul, de parcă ar sta în propriile lor sufragerii, iar cei mai mulți dintre noi nu se obosesc niciodată să se facă auziți și să le spună să tacă naibii din gură. Privim cum oamenii își aruncă gunoiul în stradă sau în parcare și nu le spunem niciodată o vorbă. Afacerile par acum a fi conduse de angajați răi, cu obiceiuri de muncă de proastă calitate și atitudini jalnice, deoarece managerul lor nu are curajul să îi disciplineze sau să le concedieze fundurile leneșe. Și, în multe cazuri, departamentele de resurse umane nu vor lăsa conducerea să își facă datoria de a-și conduce angajații, de teama unui proces din LARRY WINGET 16 partea vreunui tâmpit care i-ar putea da în judecată pentru că sentimentele sale fragile au fost rănite atunci când i s-a spus să treacă înapoi la treabă. E o nebunie! Populara emisiune televizată What Would You Do? (Tu ce ai face?) pune oamenii în dilema „oare ar trebui să intervin?” atunci când văd că oamenii sunt jefuiţi sau că sunt vandalizate proprietăţi sau alte comportamente scandaloase. Din păcate, cei mai mulți oameni nu se fac auziți nici măcar atunci când sunt martori la o crimă, deoarece pur și simplu nu pot fi deranjați, nu vor să facă valuri sau pentru că le este frică. Toate acestea trebuie să înceteze. Oamenii trebuie să se facă auziți, să pună piciorul în prag și să se comporte cu îndrăzneală! Trebuie să actualizăm și să personalizăm mărețul vers din Eneida lui Vergiliu „Audentes fortuna juvat!” – „Soarta îi ajută pe cei îndrăzneți!” Să pui piciorul în prag pentru tine însuți nu mai face parte din ceea ce îi învățăm pe oameni. În schimb, îi învățăm pe oameni să sărute poalele altora. Încurajăm pasivitatea în reacțiile noastre față de hărțuitori, față de prostie și față de corupție. Tolerăm performanțele slabe, serviciile proaste, comportamentele inadecvate și alte practici inacceptabile. S-a ajuns ca a fi drăguț și a fi plăcut să fie mai importante decât a fi respectat. Îndrăzneala este privită chiorâș. Să ai o opinie puternică nu mai este calea de urmat pentru că ești considerat un extremist; să șchiopătezi de ambele picioare este mult mai popular. 

Fii Coios Motivaționale Larry Winget descarca gratis PDF.