Dimineața l-au decorat pe Reacher cu o medalie, iar după-amiazal-autrimis din nou la școală. Medalia era o nouă LegiunedeMerit. Ceade-adoua. Era un obiect frumos, smălțuit cu alb, cu o panglicădeoculoareincertă, între purpuriu și roșu. Regulamentul Militar 600-8-22autorizaacordarea ei pentru merite excepționale în îndeplinireaunorserviciiremarcabile pentru Statele Unite ale Americii, într-unpostdemarerăspundere. Exigență pe care Reacher o îndeplinise, tehnicvorbind.Darși-a dat seama că motivul real pentru care o primeaeraacelașipentrucare o primise și înainte. Era o tranzacție. Un simbol contractual.

Ia-țitinicheaua și să nu scoți o vorbuliță despre chestia pecareți-amceruts-ofaci în schimb. Ceea ce Reacher ar fi făcut oricum. Nueranimicdelaudă.Balcanii, puțină muncă de polițist, căutarea a doi localnici carecunoșteauceva secrete de război, amândoi identificați și localizați rapid,apoiîmpușcați în cap. Totul fiind parte din procesul deinstaurareapăcii.Interesele fuseseră servite și lucrurile în regiune secalmaserăpuțin.Două săptămâni din viața lui. Patru gloanțe consumate. Nueramarescofală. Regulamentul Militar 600-8-22 era surprinzător devagcândveneavorba despre modul exact de înmânare a medaliilor. Sespuneadoarcădecorațiile trebuiau prezentate într-un cadru oficial corespunzător,cuoceremonie adecvată. Iar asta însemna, de regulă, oîncăperemarecumobilier aurit și un snop de drapele.

Și un ofițer superior îngradceluidecorat. Reacher era maior de doisprezece ani, dar înaceadimineațămaifuseseră înmânate și alte decorații, printre care trei medalii unuitriodecolonei și alte două unei perechi de generali de brigadă. Așaîncâtbarosanul prezent la ceremonie era un general-locotenent delaPentagon,pe care Reacher îl știa din urmă cu mulți ani, de pe vremeacândtipuleracomandantul unui batalion de poliție militară de pe lângăFortMyer.Ungânditor. Cu siguranță îndeajuns de experimentat casă-și deaseamadece un maior de poliție militară primea Legiunea de Merit. Aveaoanumităexpresie pe chip. Ironie amestecată cu o seriozitateadecvatămomentului.

Ia-ți tinicheaua și să nu scoți o vorbuliță. Nueraexcluscaîntrecut să fi făcut și el ceva asemănător. Poate chiar demai multeori.Avea o adevărată salată de panglici pe pieptul stângal vestonuluideceremonie. Inclusiv două Legiuni de Merit. Încăperea suficient de oficială se afla în inima complexului FortBelvoirdin Virginia, în apropiere de Pentagon, convenabil pentruun general-locotenent. Și pentru Reacher era convenabil, pentrucăeralafelde aproape de Rock Creek, unde-și petrecea timpul decândseîntorsese.Nu la fel de convenabil pentru ceilalți ofițeri, care veniserăcuavionultocmai din Germania. După câteva minute de așteptare, presărate cumici conversațiidecomplezență și strângeri de mână, toți s-au liniștit, s-aualiniatșiauluatpoziția de drepți. A avut loc un schimb de saluturi militare, apoi prindereade rever a medaliilor, ceremonia încheindu-se cubârfemărunteșistrângeri de mână. Reacher s-a apropiat încet de ușă, nerăbdătorsăplece,dar generalul-locotenent l-a oprit și, prinzându-l de cot, i-aspus:

— Aud că vei primi noi ordine. — Nimeni nu mi-a spus nimic. Nu încă. Unde ați auzit asta?azisReacher. — De la sergentul meu major. Ăștia toți discută întreei. SubofițeriidinArmata SUA sunt cel mai eficient telefon fără fir dinlume. Mereumăuimește chestia asta.

— Și unde cred ei c-am să mă duc?

— Nu știu sigur. Dar nu departe. Într-un loc unde poți ajungecumașina.Se pare că parcul auto a primit o solicitare de rechiziție. — Și când ar urma să aflu exact? — În cursul zilei de azi. — Vă mulțumesc, a spus Reacher. E bine de știut. Generalul-locotenent i-a eliberat cotul și Reacher și-acontinuatdrumulspre ușă, prin ea și a ieșit pe coridor, unde un sergent clasaI s-aopritbrusc în loc și l-a salutat. Abia-și trăgea sufletul, de parcăalergasecalelungă. Dintr-o parte îndepărtată a clădirii, poate, acoloundeoameniimunceau pe bune. — Domnule, a spus individul, generalul Garber vă transmitesalutărișivă cere să treceți pe la biroul lui cât mai curând posibil. — Unde sunt trimis, soldat? a-ntrebat Reacher.

— Într-un loc unde puteți ajunge cu mașina, a spustipul. Daraiciastaar putea să-nsemne o mulțime de lucruri. * Biroul lui Garber era în Pentagon, așa încât Reacher aprinsunlocînmașină alături de doi căpitani care locuiau în Belvoir, dar careeraudeserviciu după-amiaza în Inelul B. Garber avea un birouseparatnumaipentru el, la două inele spre interior și două etaje mai susdeparter,fiindpăzit de un sergent care stătea la o masă în fața ușii. Acestas-aridicatșil-a condus pe Reacher înăuntru, anunțându-i numele, caunvaletdinfilmele de epocă. Apoi sergentul a pășit într-o parte și adat săseretragă, dar Garber l-a oprit, zicându-i: — Sergent, aș dori să rămâi. Sergentul a rămas în poziție de repaus, cu tălpile lipitedelinoleumullucios. Un martor. — Ia loc, Reacher, a spus Garber. Reacher s-a așezat pe un scaun cu picioare tubulare, cares-alăsatsubgreutatea lui, și s-a înclinat pe spate, ca sub suflarea unui vânt puternic.— Ai ordine noi, l-a anunțat Garber. — Care și unde? a-ntrebat Reacher.

— Te-ntorci la școală. Reacher n-a zis nimic. — Dezamăgit? a-ntrebat Garber. De-aia fusese nevoie de martor, și-a zis Reacher. Nueraoconversațieprivată. Cel mai bun comportament. A spus: — Ca întotdeauna, domnule general, sunt fericit sămergacoloundemă trimite armata.

— Nu pari prea fericit. Deși ar trebui. Să avansezi încarierăeunlucruminunat. — Despre ce școală e vorba? — Detaliile ajung la biroul tău chiar în clipa asta. — Cât timp voi fi plecat? — Depinde de cât de mult îți dai silința. Atât cât va trebui, presupun.Reacher s-a urcat într-un autobuz din parcarea Pentagonului șiamersdouă stații până la poalele dealului de sub Cartierul General RockCreek.A urcat dealul pe jos și s-a dus direct la biroul lui. Undosarsubțireîlaștepta pe masa de lucru. Pe copertă erau trecutenumelelui, niștenumere și titlul cursului: „Impactul recentelor inovații dincriminalisticăasupra cooperării dintre agenții”. În interior erau câtevafoi dehârtiecaldeîncă de la copiator, inclusiv o înștiințare oficialăprivinddetașareatemporară într-un loc ce părea a fi o clădire închiriatăîntr-uncomplexcorporatist din McLean, Virginia. Urma să se prezinteacolopânălaoracinci în acea după-amiază, îmbrăcat în civil. Cazarea eraasiguratălafațalocului. I se repartizase un vehicul personal, fără șofer