Dacă aș fi știut că în acea zi urma să îl cunosc pe bărbatul care avea să mă spulbere asemenea porțelanului căzut pe teracotă, aș fi dormit până mai târziu. În schimb, l-am trezit pe domnul Sitwell, florarul nostru, ca să-mi pregătească o floare pentru butonieră. Prima mea gală de la consulat nu era un moment în care să țin seama de protocol. Am intrat în curentul puternic al mișcării plebee de pe Fifth Avenue. Bărbați cu pălării gri de fetru treceau pe lângă mine, îmbrâncindu-mă, iar ziarele de dimineață din servietele lor diplomat purtau ultimele titluri benigne ale deceniului. În acea zi, nu se pregătea nici o furtună în est, nu exista nici un indiciu care să anunțe ceea ce urma să vină. Singurul semn prevestitor de rău din direcția Europei era izul de apă stătută, adus de vânt dinspre East River. În vreme ce mă apropiam de clădirea noastră, aflată la colțul lui Fifth Avenue cu Forty-ninth Street, l-am simțit pe Roger privind de la fereastra de la etaj.

Concediase oameni pentru mult mai puțin decât o întârziere de douăzeci de minute, dar singura zi din an când membrii elitei newyorkeze își deschideau portofelele și se prefăceau că le pasă de Franța nu era un moment pentru o floare de butonieră amărâtă. Am cotit și am văzut soarele dimineții strălucind în literele dăltuite în piatra de colț și acoperite cu foiță de aur: LA MAISON FRANÇAISE. Clădirea Franceză, sediul Consulatului Francez, se ridica alături de Clădirea Imperiului Britanic, cu vedere spre Fifth Avenue, parte din Rockefeller Centre, noul complex de granit și calcar al lui Rockefeller Junior. Multe consulate străine își aveau birourile acolo, alcătuind un mare ghiveci de diplomație internațională.

― Intrați până în spate și întoarceți-vă cu fața, a spus Cuddy, liftierul nostru. Domnul Rockefeller alegea liftierii pe sprânceană, căutându-i pe cei bine crescuți și arătoși. Cuddy era un bărbat frumos, deși părul îi era deja grizonant, iar trupul îmbătrânea rapid. Cuddy și-a ațintit privirea asupra numerelor luminate de deasupra ușii.

― Azi aveți o mulțime de oameni sus, Miss Ferriday. Pia a zis că au mai venit două vase.

― Minunat, am răspuns. Cuddy și-a scuturat ceva de pe mâneca uniformei sale bleumarin.

― Iar stați până târziu în seara asta? Deși aveam cele mai rapide lifturi din lume, cu al nostru încă mergeai la nesfârșit.

― La cinci am plecat. Diseară e gala.