NU MULTĂ LUME SE ADUNASE în jurul coșciugului și nu din cauză că ploua de mai bine de doisprezece ore. Nici la slujba de la biserică nu veniseră prea mulți oameni. Cam așa se întâmplă atunci când înmormântarea are loc în mijlocul săptămânii, își scutură Diane capul cu durere. Oamenii aveau slujbe și familii de care trebuiau să se îngrijească. Nu putea să-i învinovățească pentru absența lor. Cuvintele pastorului îi treceau pe lângă urechi. Nu fusese ea niciodată o persoană foarte religioasă și, de altfel, nici acum nu găsea nici un fel de comfort în ritualul de înmormântare. Când cu câteva clipe în urmă ochii Dianei trecuseră peste chipurile celor câțiva oameni care se găseau în biserică, inima i s-a strâns. Ghinionul îi răpise mătușii sale șansa de a avea alături de ea în acea ultimă zi pe oamenii pe care îi cunoscuse ani de zile. Răposata Martha Elgin fusese bine cunoscută și respectată în ținut. Niciodată nu mi-am imaginat că o iubeau atât de mulți oameni, reflectă Diane și își șterse lacrimile. Valurile constante de oameni, care tot veniseră să își prezinte condoleanțele și pentru a își arăta respectul pentru mătușa sa în timpul ultimelor trei nopți ale priveghiului au impresionat-o pe Diane MacLean, unica nepoată a Marthei. Diane își dădu seama că și-a încheiat preotul slujba abia când oamenii au început să se miște și să formeze un șir în fața ei pentru a-și prezenta din nou condoleanțele și regretele pe un ton șoptit.

Unii i-au strâns mâna cu afecțiune, în timp ce alții chiar au îmbrățișat-o, deși o cunoșteau de numai câteva zile. După aceea, toți au părăsit cimitirul, adunați sub umbrele mari. Urmau să vină la casa mătușii sale mai târziu, unde Diane, împreună cu ajutorul unei companii de catering, pregătise un parastas în amintirea mătușii sale, care era programat pentru ora trei după-amiază. Cu toate acestea, curând, Diane rămase singură lângă coșciug, cu ochii umezi de lacrimi, în timp cei doi bărbați masivi și tineri așteptau cu nerăbdare sub coroana unui stejar mare. Voiau să termine mai repede cu înmormântarea aceea și să caute adăpost undeva înăuntru, departe de ploaie. Ochii lor stăteau ațintiți fix pe ea, încercând să o determine să plece o dată.