Descarcă Secrete si speranțe de Carolyn Brown gratis PDF

Dacă mai chicoteam o dată, strămătuşa Gert avea să se ridice în capul oaselor din coşciugul ei roz şi să-mi arunce o privire urâtă, aşa cum obişnuia să facă încă de când eram mică şi nu puteam sta locului în biserică. Gertrude Martin nu putea nici moartă să suporte chicotelile la o înmormântare, cu atât mai puțin la a ei. În timpul vieții, fusese o fată bătrână tranşantă şi acidă, iar eu nu mă îndoiam nici o clipă că ar fi putut să învie la cel mai slab foşnet făcut de ciorapii mei de nailon numărul şase atunci când îmi încrucişam şi îmi descrucişam picioarele. Ar fi trebuit să dau pe la toaleta femeilor înainte de începerea slujbei. Dar cele patru ceşti de cafea de dimineață şi litrul de cola pe care-l băusem în drum spre biserică nu mi-au ajuns în vezică decât după ce preotul şi-a dres glasul şi şi-a început elogiul, care suna ca şi cum avea să dureze o veşnicie şi mai bine. Dacă bietul om încerca s-o strecoare pe mătuşa Gert pe porțile Raiului, cu toții aveam să murim de foame înainte să reuşească. Mulțumesc lui Dumnezeu că aveam un baton de Snickers şi o pungă de chipsuri cu aromă de barbeque în geantă, plus nouă kilograme de celulită pe coapse. Măcar ştiam că nu-mi venise rândul să bat la porțile Raiului. Mi-am încrucişat încă o dată picioarele şi am încercat să mă concentrez asupra a ceea ce spunea preotul ca să nu mă mai gândesc la problema presantă. După două minute, n-a mai mers. Spațiul dintre marginea stranei şi perete abia dacă putea fi traversat de o adolescentă anorexică, aşa că ar fi trebuit s-o iau pe lateral. Era şi aşa destul de urât că plecam în mijlocul slujbei de înmormântare, darămite să mai deranjez şi zece membri ai congregației ca să ajung pe mijlocul culoarului, lucru care ar fi făcut-o pe mătuşa Gert să-mi arunce mai mult decât o privire urâtă. Muștruluiala de care aș fi avut parte mi-ar fi transformat vezica într-o stafidă veştejită. Am străbătut iute tot drumul până la toaleta femeilor. Până să intru într-una din cele două cabine, îmi suflecasem deja fusta neagră şi strâmtă. Am apucat capătul ultramodelator al ciorapilor şi am tras cu putere, sfârşind prin a-mi băga o unghie prin țesătură. Credeam că erau făcuți din acelaşi material pe care îl foloseau la construcția navetelor spațiale şi că nici greutatea excesivă, nici vreun incendiu devastator nu-i puteau distruge.