De când am început să public cărți, mi-am dat seama că este o nevoie extraordinară de motivație, îndrumări, inspirație – în alte cuvinte, gândire pozitivă – în societate, în general. Româncă fiind, simt că artiștii și oamenii creativi din țara mea, duc o și mai mare lipsă de încurajări, decât cei din alte țări. Asta pentru că mulți dintre noi, românii, sunt convinși că numai cei faimoși au talente nemaipomenite, ceilalți sunt și trebuie să rămână proletari. Dar ce este talentul? Și ce este nemaipomenitul? Toți cântăreții de succes au o voce ieșită din comun? Toți pictorii care câștigă o avere din vânzarea unui singur tablou, pictează chiar așa de fabulos?

Toți dansatorii au un stil aparte? Toate persoanele pe care le vezi zilnic la televizor sunt faimoase pentru că au o dibăcie specială? Care ar fi acesta? Pe ce criterii ne bazăm când decretăm cine are dreptul la succes? Orice vis (rezonabil, așadar realizabil) ai avea, orice ai crea, TU ai dreptul să-ți împlinești dorința făcând ce alegi și vrei – atâta timp cât creațiile tale nu ucid sau fac rău în mod deliberat.