Încremenirea pădurii este întotdeauna o surpriză, ca şi cum spectatorii ar sta liniştiţi aşteptând începutul spectacolului. Sub perdeaua de linişte pot încă auzi foşnetul frunzelor moarte, trosnetul unei crengi, vreun izvor care curge sub o pojghiţă de gheaţă. Dincolo de copaci se aude zgomotul înfundat al unui camion pe Şoseaua 89 şi zumzetul unui avion care se îndreaptă către Lebanon. Mergem pe o cărare pe care o cunoaştem bine şi care se termină lângă un zid de piatră de lângă culme. Zidul, pătrat pe trei laturi, mărginea cândva proprietatea unei ferme. Casa şi hambarul nu mai există; a rămas doar fundaţia. Când ajungem la zid, tata se aşază uneori şi îşi aprinde o ţigară.
Complotul voluptatii
de Sandra Brown
La urma urmei, nu e important că nu te pricepi...
Fluturi striviti
de M.Anjelais
Pe când mama mea era doar o fetiţă, &icir...
Pacientul
de
Scriu asta fiindcă până în acest mo...
Seducatoarea din Florenta
de Salman Rushdie
în lumina asfinţitului, lacul scînt...
TOP 10 Cărți
