Prezenţe în literatura antică. Povestea lui Academos şi a ajutorului acordat spartanilor este amintită de Plutarh în Viaţa lui Tezeu (32.3-4). Acadina (lat. Acadina, -ae). Izvor mitic din Catania. Apele sale erau consacrate gemenilor Palici, fiii lui Zeus şi ai Thaliei. Acalantis (gr. 'AxaXavxKe,, -1605 ; lat. Aca-lanthis, -idiş). Una dintre Pieride, cele nouă fiice ale lui Pieros, regele Ematiei, botezate de tatăl lor cu numele celor nouă muze (Pausanias, 9.29.4). Ele au vrut să le provoace pe muze la o întrecere de cîntece. în cazul în care erau înfrînte, urmau să părăsească pentru totdeauna Ematia. Pentru a judeca întrecerea au fost chemate nimfele, care le-au declarat cîş-tigătoare pe muze. Mînioase din cauza înfrîngerii, Pieridele le-au aruncat învingătoarelor vorbe de ocară, drept pentru care Atena le-a pedepsit, preschimbîndu-le în păsări (Ovidiu, Metamorfoze, 5.669 şi urm.); Acalantis s-a transformat într-un sticlete. Acamas (gr. 'Axocjiag, -avxog; lat. Acamas, -antis). 1) Fiul lui Tezeu şi al Fedrei şi fratele lui Demofon; a luat parte la expediţia împotriva Troiei alături de Diomede. A avut un fiu, Munitos, cu Laodice, fiica lui Priam (Partenios din Niceea, Erotikă pathemata, 16). Potrivit unei versiuni a mitului, după războiul troian s-a dus în Tracia. Filis a-a îndrăgostit de Acamas, însă el a părăsit-o. Ajuns în Cipru, a deschis o cutie misterioasă pe care Filis i-o dăruise ; ceea ce a văzut înăuntru 1-a îngrozit atît de tare, încît a fugit disperat şi, căzînd accidental în propria sabie, a murit (vezi şi FILIS). 

► Iconografie. Apărea în pictura lui Polignot din Tasos de la Delfi, ce reproducea căderea Troiei. 2) Fiul lui Antenor şi al lui Teano; a fost unul dintre cei mai curajoşi troieni. A fost ucis de Merion în timpul războiului troian. 3) Fiul lui Euxoros; s-a numărat printre căpeteniile tracilor în timpul războiului troian. A fost ucis de Aiax Telamonianul. Acantis (gr. 'Axocvtfig, -iSog ; lat. Acanthis, -idiş). Cunoscută şi sub numele Acantilis, era fiica lui Autonoos şi a Hipodamiei şi sora lui Antos, Erodios, Scheneu şi Acantos. Potrivit unei legende relatate de Antoninus Liberales (Metamorfoze, 7), toţi membrii familiei sale au fost transformaţi în felurite specii de păsări în urma sfîrşitului tragic al lui Antos, ucis de o turmă de iepe sălbăticite. înduioşaţi de plînsul lor disperat, Zeus şi Apollo i-au preschimbat în păsări greu de identificat. Probabil că Acantis a fost transformată într-un sticlete. Acantos (gr. "Axavtfog, -ou; lat. Acanthus, -i). 1) Numele unei nimfe iubite de Apollo, pe care zeul a transformat-o în planta omo-nimă. în arhitectura clasică, frunzele de acant sînt reproduse în decoraţiunile capitelului corintic şi ale celui compozit. Introducerea acantului ca element decorativ al capitelului - şi deci inventarea capitelului corintic - i s-ar datora, potrivit unei anecdote poetice narate de Vitruviu (4.1.10), sculptorului Calimah; acesta s-a inspirat