Scopul filozofiei este cunoasterea si explicarea existentei Universului. Expresia acestei existente este Vointa de a trai. Aspiratia la existenta se manifesta prin organizare, viata fiind unul dintre sensurile posibile de dezvoltare. La animale, Vointa de a trai, ca principiu fundamental al existentei, este imuabila si unica. Forta germinatoare este universala, infinita in timp si spatiu, multiplicindu-se divers in forma si continut, lantul fecundare – germinare – fecundare – germinare fiind fara inceput si fara sfirsit. Orice materie susceptibila de a deveni vie este atrasa, orice element banuit a intrerupe acest ciclu este respins. Cind acesta Vointa de a trai se epuizeaza intr-o fiinta oarecare sub imperiul unei cauze oarecare, in masura in care fiinta concretizeaza acesta stare, lupta dintre existenta si nonexistenta se desfasoara violent, direct, excluzind variantele. Omul prin excelenta reactioneaza prompt la suferinta sa sau a anturajului sau si, reciproc, anturajul sau participa afectiv. De aceea, o condamnare la moarte, oricit de justificata, este primita de societate si de individul in cauza ca un soc, raminind, in final, un simplu act distrugator de viata, menit sa anihileze Vointa de a trai. Viata in ansamblul ei este perceputa pe plan social sau pentru fiecare individ in parte ca o perioada de timp mai lunga sau mai scurta, traita intr-o existenta nesigura si trista, inspirata de schimbari a caror amploare este cel mai adesea prea tirziu constientizate. Oare nu se acorda prea mare importanta unui episod pe care orice fiinta il traverseaza in drumul sau catre eternitate?