Un Porsche sport strălucitor se grăbea spre adâncurile nopţii.Înghiţea milă după milă în viraje strânse,înclinându-se lansat când într-o parte,când într-alta.Viteza îl făcea să se simtă în largul său,o perfecţiune a tehnicii,asemănătoare unei săgeţi albastre străfulgerând orizontul,în timp ce ultima rază a asfinţitului se stingea pe cer.Lumina farurilor aluneca pe şoseaua umezită de ploaia trecătoare,pentru a sări apoi nebuneşte peste parape i şi peste pinii ț înalţi.Şoferul accelera din ce în ce mai puternic în curbele periculoase,care se înşirau una după alta.Repede,tot mai repede,înghiţind clipele,maşina ajunsese să fie o umbră în noaptea de catifea.”Redu viteza,nebunule!” rosti printre dinţi şoferul unui Seville negru. Mergea în urma Porsche-ului,la o distanţă rezonabilă,nedezlipindu-şi privirea de luminile lui de poziţie,ce se micşorau rapid sub efectul goanei.Stăpânea la fel de bine virajele,dar era mai prudent şi rula constant,fără accelerări bruşte şi fără acte de bravură.Dezastrul nu s-a produs din vina mărcii Porsche.Eroarea umană şi judecata greşită au avut mai multă greutate decât calităţile maşinii.Un viraj luat mult prea strâns,viteza neadecvată şi drumul alunecos au generat împreună catastrofa.”O,Dumnezeule! Nu!” Cu o groază de nedescris,şoferul maşinii din spate văzu cum Porsche-ul albastru ieşi din curbă şi zbură în imensitatea cerului fără stele.Lovi parapetul de piatră cu o forţă devastatoare şi se zdrobi apoi de roca masivă.Rămase acolo o fracţiune de secundă,după care se rostogoli de câteva ori.Ca un proiectil lent,reteză copaci şi tufişuri,mătură din cale măceşii şi rugurile de mure.Metalul scrâșni pe stâncile de granit cu un vuiet agonizant. Pentru cei ce l-ar fi auzit,zgomotul ar fi fost de nesuportat.