capitolul 1 

Cecily Swann cunoştea bine poteca asta. Mersese toată viaţa pe ea şi îi era veche prietenă. Înălţă capul şi se uită la casa măreaţă ce se ridica falnic deasupra ei, în vârful dealului. Cavendon Hall. Una dintre cele mai impunătoare case din Anglia, era cea mai frumoasă din tot Yorkshire-ul. Casa era destinaţia ei în acea dimineaţă, aşa cum fusese atât de des de când crescuse. Părinţii şi fratele ei, Harry, locuiau în satul Little Skell, la marginea Cavendon Park, la fel ca strămoşii lor. De peste o sută şaptezeci de ani, practic. Era o frumoasă dimineaţă de vineri, în mijlocul lui iulie, şi în acea zi nu era nici un semn de ploaie. Lumina soarelui se revărsa în jos, scăldând casa în acea lumină nordică cristalină care dădea exteriorului o strălucire blândă aparte, în diferite momente ale zilei. Cecily aruncă o privire în jur în timp ce îşi continua drumul. Aproape se aştepta să o vadă pe Genevra hoinărind pe-acolo. Dar nu era nici urmă de ţigăncuşă. Căruţele de romi se vedeau pe deal, în capătul îndepărtat al câmpurilor; familia Genevrei încă trăia pe pământurile celui de-al şaselea conte – era ceva stabilit. 

Acesta permisese asta întotdeauna; ea presupunea că aveau să rămână acolo pentru totdeauna. Dar atât de multe se schimbaseră! Cavendon Hall arăta la fel, dar nu mai era ce fusese. Era un loc schimbat; de fapt, multe se schimbaseră acum. Marele Război schimbase totul. Şi pe toată lumea. Aşa cum tot spunea tatăl ei, Walter, vremurile bune se sfârşiseră, şi nimic n-avea să mai fie vreodată la fel. Şi vorbele lui erau prea adevărate. Din fericire, tatăl şi fratele ei se întorseseră teferi din Marele Război, dar Guy Ingham, moştenitorul titlului de conte Mowbray, nu. 

El murise pentru ţara lui luptând în Franţa şi fusese îngropat acolo, alături de camarazii săi de arme. Îl jeliseră toţi, fiecare persoană din cele trei sate din jurul Cavendonului, la fel ca familia lui. Nu pentru că era moştenitorul, ci pentru că fusese unul dintre cei mai drăguţi tineri. Acum, Miles avea să moştenească într-o zi titlul de conte şi tot ce implica asta. Miles Ingham. Inima i se strânse când se gândi la el. Toată copilăria ei îi fusese companion constant, cel mai bun prieten şi, mai târziu, iubit. Îl iubea cu toată fiinţa ei; încă îl iubea. Iar el îi spusese de multe ori că şi el simţea la fel şi că într-o zi aveau să se căsătorească. Dar nu se întâmplase aşa. Miles fusese silit să se însoare cu altă fată. O fată potrivită. Clarissa Meldrew, fiica lordului Meldrew. 

Genul potrivit de fată, care avea să-i dăruiască lui Miles un moştenitor aristocrat. Aşa stătea treaba cu mica nobilime: viitorii moştenitori le dominau vieţile şi destinele. Un gând îi trecu brusc prin minte, şi Cecily se opri. După o clipă, o luă la stânga şi se îndreptă spre grădina de trandafiri. Avea nevoie de câteva clipe să reflecteze, şi, oricum, era prea devreme pentru întâlnirea pe care o avea. Câteva secunde după aceea, trase de uşa grea de stejar să o deschidă şi coborî treptele. Această grădină bătrână înconjurată de ziduri era un loc parfumat, plin de mireasma trandafirilor târzii. Pe când se aşeză într-un scaun din fier forjat, respiră mirosul îmbătător. Locul acesta fusese întotdeauna un refugiu al păcii şi al frumuseţii.