Liberty Austin nu putu să nu-l observe pe bărbatul care tocmai intrase şi care părea să fi preferat să se afle oriunde altundeva decât acolo. -Te simţi bine? Îi zâmbi prietenei şi asistentei ei de sarcină,Deb Greenley,şi îi şopti: -Mă simt bine,Deb,numai că...spuse ea şi se opri puţin bătându-se uşor pe abdomenul umflat,Cupcake a început să devină nerăbdator! Îşi întoarse apoi privirea curioasă spre bărbatul care stătea în prag. -Îl cunoşti? -Nu,dar e plăcut la privire,nu crezi? Libby ridică indiferentă din umeri,dar în sinea ei era de acord.Avea câ iva centimetri ț peste un metru optzeci şi aproximativ o sută de kilograme,aşa încât umplea cadrul uşii de parcă ar fi fost un uriaş.Şi dimensiunea lui nu era nimic pe lângă încrederea în sine pe care o emana.Nu îşi putea da seama ce culoare de ochi avea,dar aceştia erau încadraţi de nişte gene uluitor de lungi şi de negre,care l-ar fi putut face să semene cu o femeie dacă trăsăturile nu i-ar fi fost atât de aspre.Avea buze subţiri,senzuale, care schiţară un zâmbet incomod când îi şopti ceva blondei foarte gravide de lângă el.Libby îşi reţinu un oftat.Ar fi trebuit să-şi dea seama că era însurat.Bărbaţii necăsătoriţi nu prea veneau la cursurile Lamaze.De fapt nici nu avea nevoie de alt bărbat în viaţa ei,îşi spuse ea frecând absenta locul unde o izbise vreun genunchi sau vreun cot.În fond,încă îi mai dădeau de furcă urmările lăsate de ultimul bărbat din viaţa ei.